Codul de procedura civila adoptat în 1865, prin contributia hotarâtoare a valorosului jurist D.B. Boerescu, a suferit în decursul timpului, numeroase modificari si completari, determinate de unele imperfectiuni ale acestuia, inerente unei reglementari de o asemenea amploare, dificultatile ivite în aplicarea lui, cresterea numarului de procese, complexitatea lor, prin problemele de drept si de fapt pe care le ridicau, pronuntarea unui numar mare de hotarâri ne legale si ne temeinice, precum si de ritmul lent de solutionare al proceselor.
De asemenea, noile reglementari de drept material sau substantial, izvorâte din relatiile economice si sociale, în evolutia lor, au genereat noi raporturi juridice si ca urmare drepturi si obligatii, care în caz de încalcare, contestare sau amenintare trebuie sa fie aparate si ocrotite în mod eficient pe calea Dreptului procesual civil. De aceea, cu deplin temei fostul Ministru al Justitiei a aratat în expunerea de motivela Legea de accelerare a judecatilor din 19 mai 1925 ca "Cea mai stralucita alcatuire a dreptului pozitiv îsi pierde valoarea, când ramura realizarii dreptului - procedura - nu raspunde chemari sale."
Prin modificarile si completarile succesive aduse codului de procedura civila s-a urmarit îmbunatatirea calitatii actului de justitie, prin pronuntarea unor hotarâri legale si temeinice, precum si judecarea cu celeritate, urgenta sau rapiditate a proceselor civile.
Dintre modificarile Codului de procedura civila, le amintim pe cele aduse prin Legea judecatoriilor de pace si de ocoale din 9 martie 1879, Legea din 13 martie 1900, Legea pentru accelerarea judecatilor din 19 mai 1925, Legea pentru accelerarea judecatilor din 11 iulie 1929, Legea pentru accelerarea judecatilor în materie civila si comerciala nr. 394/1943, Legea nr. 18/1948 pentru modificarea Codului de procedura civila, Decretul nr. 132/1952 pentru modificarea Codului de procedura civila, procedura penala si procedura fiscala în legatura cu restructurarea organizarii judecatoresti, Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civila, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 si a Legii nr. 94/1992 privind organizarea sii functionarea Curtii de Conturi, Ordonanta de urgenta nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila, Ordonanta de urgenta nr. 290/2000 pentru modificarea art. IX din Ordonanta de urgenta nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila si pentru abrogarea Ordonatei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, Ordonanta de urgenta nr. 59/2001 privind modificarea si completarea Ordonantei de urgenta nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila si în fine, prin Ordonanta de urgenta privind modificarea si completarea Codului de procedura civila nr. 58/2003.
Unele din modificarile si completarile aduse codului de procedura civila au fost mai reusite, în sensul ca prin acestea s-a îmbunatatit calitatea actului de justitie si celeritatea în judecarea proceselor, iar altele, dimpotriva, au fost mai putin reusite, neavând nici un efect benefic asupra desfasurarii procesului civil.
Cele mai reusite modificari si completari aduse Codului de procedura civila, au fost cele facute prin Legea de accelerare a judecatilor din 19 mai 1925, care a asigurat o buna pregatire si desfasurare a procesului civil, asa cum bine spunea reputatul procedurist E. Herovanu printr-un "Sistem ordonat si logic. Coerent, în tot cazul, cu toata rigurozitatea disciplinei lui".
Legea de accelerare a judecatilor din 19 mai 1925, prin rigoarea si disciplina ei a provocat multe nemultumiri, ceea ce a determinat o adevarata campanie de modificare a ei. Practicianul si teoreticianu dreptului, E. Dan unul din coautorii legii, a prevazut campania împotriva legii, afirmând "Negresit ca masura luata nu va fi pe placul amatorilor de sicane, a celor care deprinsi sa taraganeasca lucrurile si sa jongleze cu textele, se vor plânge în contra rânduielii si disciplinei impuse de lege; ceea ce intereseaza însa între-o opera sociala de acest gen nu este tânguiala parazitilor, ci actiunea harnica si utila a celor care au sentimentul împlinirii datoriei".
Din pacate, din 11 iulie 1929, când a fost abrogata Legea pentru accelerarea judecatilor din 19 mai 1925, pâna în zilele noastre, nu s-a reusit sa se îmbunatateasca calitatea actului de justitie în materie civila, sa se împiedice sicana si tergiversarea în solutionarea proceselor civile de catre justitiabilii care neavând dreptate au tot interesul sa nu se judece în fond, recurgând la toate procedeele si metodele de împiedicare a înfaptuirii justitiei si de întârziere în solutionarea proceselor.
Ultimile modificari si completari aduse Codului de procedura civila fac parte, în opinia noastra, din categoria celor nereusite, cu privire la competenta de solutionare a apelurilor si a recursurilor.
Fara îndoiala ca, fara de numarul alarmant de mare al hotarârilor judecatoresti gresite, de peste 50%, pentru motive de nelegalitate si netemeinicie, cât si ritmul lent de solutionare a procesului civil, uneori exasperant de lent, se impune gasirea unor solutii legislative adecvate de modificare si completare a Codului de procedura civila. Acestea trebuie sa fie însa, inspirate din realitatile judiciare, sociale si economice, precum si susceptibile de a fi puse în paractica.
Asa cum am aratat, prin propunerile de lege ferenda pe care le-am avansat, în monografia Procesul civil. Urgentarea judecatii, publicata în Editua Continent XXI a Uniunii Juritatilor din România, Bucuresti 1996, îmbunatatirea calitatii actului de justitie si a celeritatii în judecarea proceselor se poate realiza numai daca reglementarea pregatirii si desfasurarii procesului civil se va face prin norme imperative, care sa prescrie conduita partilor, cât si a judecatorilor. Realitatile de zi cu zi ne demomstreaza ca, înlaturarea exercitarii abuzive a drepturilor procesuale de catre parti, care afecteaza grav calitatea actului de justitie si celeritatea în solutionare se poate face numai prin norme imperative.La fel, acelasi caracter imperativ trebuie sa-l aiba si normele care reglementeaza conduita judecatorilor, în pregatirea si desfasurarea procesului civil, deoarece, asa cum spunea parintele Dreptului civil D. Alexandresco, normele de drept substantial si cu atât mai mult normele de drept procedural, "... trebuie sa lase loc cât de putin la aprecierea judecatorului, pentru ca nu exista o presiune mai mare decât arbitrarul judecatorului".
Prin judecarea de catre curtile de apel a apelurilor declarate împotriva hotarârilor pronuntare de judecatorii si tribunale, în prima instanta, precum si a recursurilor de catre Curtea Suprema de Justitie, se face o repartizare neechilibrata si irationala în judecarea acestor cai de atac. Totodata, în mod evident, se îngreuneaza accesul liber la justitie prin îndepartarea justitiabililor de sediile curtilor de apel ai de sediul Curtii Supreme de Justitie, ceea ce va provoca, inevitabil, dificultati pentru parti cu privire la organizarea apararii, cheltuieli materiale si de timp pentru deplasarea la noile sedii competente sa judece apelurile si recursurile.
De asemenea, nu se va putea asigura o buna judecata a procesului civil în etapa apelului, cât si în etapa recursului, fiind imposibila o studiere temeinica a dosarelor de catre judecatorii de la aceste instante, fata de numarul mare de apeluri si de recursuri pe care vor trebui sa le judece.
Cu toate ca, aparent, prin judecarea de catre curtile de apel a tuturor apelurilor declarate împotriva hotarârilor pronuntate în prima instanta de catre judecatoriile si tribunalele din raza lor de activitate, situatia nu s-ar schimba, în realitate, fata de caracterul devolutiv al apelului, în cadrul caruia de multe ori se reitereaza judecata în fond si se administreaza probe noi, dificultatea de solutionare este mult mai mare.
Afirmatiile facute de noi mai sus se întemeiaza pe datele statistice, din care rezulta ca în ultimii ani numarul dosarelor civile înregistrate la instante se mentine la un volum mare. Asa spre exemplu, din Bilantul activitatii instantelor judecatoresti si a Ministerului Justitiei pe anului 2001, numarul total al dosarelor aflate pe rolul instantelor a fost de 1 870 922, din care 1 499 986 au fost procese civile, comerciale, de contencios administrativ si în alte materii, judecate potrivit Codului de procedura civila. Cum în procent de circa 40 - 45 % se exercita caile de atac a apelului si a recursului împotriva hotarârilor pronuntate în materie civila, avem imaginea unui volum de munca greu de realizat de catre curtile de apel si Curtea Suprema de Justitie, în conditiile personalului judecatoresc existent, a personalului auxiliar, precum si a spatiilor si dotarilor insuficiante.
La cele aratate, mai trebuie sa adaugam deficientele de ordin profesional constatate în mod repetat în activitatea judecatorilor, retinute prin Bilantul activitatii instantelor judecatoresti si a Ministerului Justitiei cum sunt: încalcarea normelor de procedura privind competenta materiala, solutionarea gresita a unor exceptii de fond si de procedura, nerespectarea normelor procedurale privind citatrea partilor, aplicarea sau interpretarea gresita a unor dispozitii legale, aprecierea eronata a probelor si necesitatea administrarii de noi probatorii pentru stabilirea corecta a situatiei de fapt etc.
Masurile preconizate, cum a fi cele referitoare la redimensionarea statelor de personal ale tuturor instantelor, în raport cu competenta de judecata a acestora, asigurarea necesarului de personal auxiliar care sa faciliteze îndeplinirea corecta si în termenele legale a actelor si masurilor procedurale, identificarea acelor indicatori statistici care individualizeaza categoriile de litigii nesolutionate si monitorizarea acestora pentru a se asigura cercetarea judecatoreasca si finalizarea dezbaterilor în termenele rezonabile, analiza cauzelor care au dus la un procent de desfiintare a hotarârilor judecatoresti de peste 50% cu consecinte directe în sporirea numarului dosarelor de judecat si reluarea ciclului judiciar, activarea învatamântului profesional si a programelor de dezbatere a solutiilor instantelor de control judiciar pentru eliminarea repetabilitatii unor solutii gresite, anuntate în mod repetat în decursul anilor, nu au fost resimtite în calitatea actului de justitie si în judecarea cu celeritate a proceselor civile.
Oricât de bun ar fi un Cod de procedura civila, daca nu este cunoscut si respectat de catre cei chemati sa-l aplice, asa cum s-a constatat în decursul timpului, în mod deosebit în ultimii ani si daca nu se vor crea conditiile corespunzatoare personalului judecatoresc si auxiliar, cât si o buna organizare si functionare a instantelor, stradania noastra si altor specialisti va ramâne un efort zadarnic de munca si gândire.
Din pacate, modificarile si completarile aduse Codului de procedura civila,nu sunt de natura sa duca la îmbunatatirea desfasurarii procesului civil, a calitatii actului de justitie si a celeritatii în judecarea proceselor, deoarece, în mod practic, apelurile si recursurile se vor judeca doar formal si cu întârzierea datorita numarului mare al acestora, ceea ce nu va asigura o judecata "echitabila" si nici într-un termen "rezonabil" asa cum prevede art. 6 §1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Toate apelurile declarate împotriva hotarârilor pronuntate în prima instanta de catre judecatorii si tribunale se vor judeca de curtile de apel pe raza careia sunt arondate. Cum 8 curti de apel au pe raza lor de activitate arondate 2 tribunale, 4 curti de apel 3 tribunale, 2 curti de apel 4 tribunale si 1 curte de apel 5 tribunale, iar fiecare tribunal 2-7 judecatorii, respectiv 42 de tribunale si 184 de judecatorii, demonstreaza numarul mare de apeluri care va fi judecat de curtile de apel.
Curtea Suprema de Justitie va judeca recursurile declarate împotriva hotarârilor date fara drept de apel de catre judecatorii si tribunale, date în apel, de cele 15 curti de apel, precum si, în conditiile prevazute de lege recursurile declarate împotriva hotarârile altor organe de jurisdictie sau cu activitate jurisdictionala, ceea ce ne scuteste de orice comentarii, cu privire la volumul de actiivitate a Curtii. De aceea, Curtea Suprema de Justitie nu va putea functiona în conditii normale, fiind de-a dreptul blocata de numarul mare al recursurilor pe care va trebui sa le judece. De fapt, toate recursurile se vor judeca de catre Curtea Suprema de Justitie ceea ce în mod evident este imposibil.
Consideram ca, reglementarile juridice care au un mare impact pe plan social, economic si judiciar, ca cele în discutie, ar trebiu sa fie adoptate prin legi si nu prin ordonante, în urma unor studii aprofundate si dupa o prealabila consultare a teoreticienilor si practicienilor dreptului, asa cum se obisnuia pâna în anul 1944.
Ca specialist care am lucrat în magistratura peste 30 de ani, fiind judecator cu grad de curte de apel si presedinte de instante, fara sa fac pe prorocul, consider ca modificarile si completarile aduse Codului de procedura civila, chiar daca se vor aplica nu sunt în masura sa produca rezultatele scontate, ceea ce va impune, mai devreme sau mai târziu, abrogarea lor si adoptarea unor reglementari inspirate din realitatile sociale, economice si judiciare din tara noastra.
O reglementare procesual civila viabila trebuie sa tinând seama de traditia noastra legislativa si de legislatia comunitara.