PRIN ORDONANTA DE URGENTA NR. 58/2003
1. Preliminarii
Codul de procedura civila din 1865 a suferit, în decursul timpului, numeroase modificari si completari, determinate de unele imperfectiuni ale acestuia, inerente unei reglementari de o asemenea amploare, dificultatile ivite în aplicarea lui, cresterea numarului de procese, complexitatea lor, prin problemele de drept si de fapt pe care le ridicau, pronuntarea unui numar mare de hotarâri ne legale si ne temeinice, precum si de ritmul lent de solutionare al proceselor.
De asemenea, noile reglementari de drept material sau substantial, izvorâte din relatiile economice si sociale, în evolutia lor, au genereat noi raporturi juridice si ca urmare drepturi si obligatii, care în caz de încalcare, contestare sau amenintare trebuie sa fie aparate si ocrotite în mod eficient pe calea Dreptului procesual civil. De aceea, cu deplin temei s-a aratat ca "Cea mai stralucita alcatuire a dreptului pozitiv îsi pierde valoarea, când ramura realizarii dreptului - procedura - nu raspunde chemari sale."
Prin modificarile si completarile succesive aduse codului de procedura civila s-a urmarit îmbunatatirea calitatii actului de justitie, prin pronuntarea unor hotarâri legale si temeinice, precum si judecarea cu celeritate , urgenta sau rapiditate a proceselor civile.
Dintre modificarile Codului de procedura civila, le amintim pe cele aduse prin Legea judecatoriilor de pace si de ocoale din 9 martie 1879, Legea din 13 martie 1900 , Legea pentru accelerarea judecatilor din 19 mai 1925 , Legea pentru accelerarea judecatilor din 11 iulie 1929 , Legea pentru accelerarea judecatilor în materie civila si comerciala nr. 394/1943 , Legea nr. 18/1948 pentru modificarea Codului de procedura civila , Decretul nr. 132/1952, pentru modificarea Codului de procedura civila, procedura penala si procedura fiscala în legatura cu restructurarea organizarii judecatoresti, Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civila, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 si a Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi , Ordonanta de urgenta nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila , Ordonanta de urgenta nr. 290/2000 pentru modificarea art. IX din Ordonanta de urgenta nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila si pentru abrogarea Ordonatei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila , Ordonanta de urgenta nr. 59/2001 privind modificarea si completarea Ordonantei de urgenta nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila si în fine, prin Ordonanta de urgenta privind modificarea si completarea Codului de procedura civil nr. 58/2003.
Unele din modificarile si completarile aduse codului de procedura civila au fost mai reusite, în sensul ca prin acestea s-a îmbunatatit calitatea actului de justitie si celeritatea în judecarea proceselor, iar altele, dimpotriva, au fost mai putin reusite, neavând nici un efect benefic asupra desfasurarii procesului civil.
Fara sa intram în detalii asupra modificarilor si completarilor aduse Codului de procedura civila, deoarece nu acesta este obiectul discutiei noastre, nu putem sa nu le aminitim pe cele mai reusite, facute prin Legea de accelerare a judecatilor din 19 mai 1925, care au asigurat o buna pregatire si desfasurare a procesului civil, printr-un "Sistem ordonat si logic. Coerent, în tot cazul, cu toata rigurozitatea disciplinei lui" .
Din pacate, din 11 iulie 1929, când a fost abrogata Legea pentru accelerarea judecatilor din 19 mai 1925, pâna în zilele noastre, nu s-a reusit sa se îmbunatateasca calitatea actului de justitie în materie civila, sa se împiedice sicana si tergiversarea în solutionarea proceselor civile de catre justitiabilii care neavând dreptate au tot interesul sa nu se judece în fond, recurgând la toate procedeele si metodele de împiedicare a înfaptuirii justitiei si de întârziere în solutionarea proceselor .
Ultimile modificari si completari aduse Codului de procedura civila fac parte, în opinia noastra, din categoria celor nereusite, cu privire la competenta de solutionare a apelurilor si a recursurilor.
Fara îndoiala ca, fata de numarul alarmant de mare al hotarârilor judecatoresti gresite, de peste 50%, pentru motive de nelegalitate si netemeinicie, cât si ritmul lent de solutionare a procesului civil, uneori exasperant de lent, se impune gasirea unor solutii legislative adecvate de modificare si completare a Codului de procedura civila. Acestea trebuie sa fie însa, inspirate din realitatile judiciare, sociale si economice, precum si susceptibile de a fi puse în paractica.
Asa cum am aratat, prin propunerile de lege ferenda pe care le-am avansat, îmbunatatirea calitatii actului de justitie si a celeritatii în judecarea proceselor se poate realiza numai daca reglementarea pregatirii si desfasurarii procesului civil se va face prin norme imperative, care sa prescrie conduita partilor, cât si a judecatorilor . Realitatile de zi cu zi ne demomstreaza ca, înlaturarea exercitarii abuzive a drepturilor procesuale de catre parti, care afecteaza grav calitatea actului de justitie si celeritatea în solutionare se poate face numai prin norme imperative.La fel, acelasi caracter imperativ trebuie sa-l aiba si normele care reglementeaza conduita judecatorilor, în pregatirea si desfasurarea procesului civil, deoarece, normele de drept substantial si cu atât mai mult normele de drept procedural "... trebuie sa lase loc cât de putin la aprecierea judecatorului, pentru ca nu exista o presiune mai mare decât arbitrarul judecatorului" .
Prin judecarea de catre curtile de apel a apelurilor declarate împotriva hotarârilor pronuntate de judecatorii si tribunale, în prima instanta, precum si a recursurilor de catre Curtea Suprema de Justitie, se face o repartizare neechilibrata si irationala în judecarea acestor cai de atac. Totodata, în mod evident, se îngreuneaza accesul liber la justitie prin îndepartarea justitiabililor de sediile curtilor de apel si de sediul Curtii Supreme de Justitie, ceea ce va provoca, inevitabil, dificultati pentru parti cu privire la organizarea apararii, cheltuieli materiale si de timp pentru deplasarea la noile sedii competente sa judece apelurile si recursurile.
De asemenea, nu se va putea asigura o buna judecata a procesului civil în etapa apelului, cât si în etapa recursului, fiind imposibila o studiere temeinica a dosarelor de catre judecatorii de la aceste instante, fata de numarul mare de apeluri si de recursuri pe care vor trebui sa le judece.
Cu toate ca, aparent, prin judecarea de catre curtile de apel a tuturor apelurilor declarate împotriva hotarârilor pronuntate în prima instanta de catre judecatoriile si tribunalele din raza lor de activitate, situatia nu s-ar schimba, în realitate, fata de caracterul devolutiv al apelului, în cadrul caruia de multe ori se reitereaza judecata în fond si se administreaza probe noi, dificultatea de solutionare este mult mai mare.
Afirmatiile facute de noi mai sus se întemeiaza pe datele statistice, din care rezulta ca în ultimii ani numarul dosarelor civile înregistrate la instante se mentine la un volum mare. Asa spre exemplu, în cursul anului 2001 numarul total al dosarelor aflate pe rolul instantelor a fost de 1 870 922, din care 1 499 986 au fost procese civile, comerciale, de contencios administrativ si în alte materii, judecate potrivit Codului de procedura civila . Cum în procent de circa 40 - 45 % se exercita caile de atac a apelului si a recursului împotriva hotarârilor pronuntate în materie civila, avem imaginea unui volum de munca greu de realizat de catre curtile de apel si Curtea Suprema de Justitie, în conditiile personalului judecatoresc existent, a personalului auxiliar, precum si a spatiilor si dotarilor insuficiante.
La cele aratate, mai trebuie sa adaugam deficientele de ordin profesional constatate în mod repetat în activitatea judecatorilor, cum sunt: încalcarea normelor de procedura privind competenta materiala, solutionarea gresita a unor exceptii de fond si de procedura, nerespectarea normelor procedurale privind citatrea partilor, aplicarea sau interpretarea gresita a unor dispozitii legale, aprecierea eronata a probelor si necesitatea administrarii de noi probatorii pentru stabilirea corecta a situatiei de fapt .
Masurile preconizate, cum a fi cele referitoare la redimensionarea statelor de personal ale tuturor instantelor, în raport cu competenta de judecata a acestora, asigurarea necesarului de personal auxiliar care sa faciliteze îndeplinirea corecta si în termenele legale a actelor si masurilor procedurale, identificarea acelor indicatori statistici care individualizeaza categoriile de litigii nesolutionate si monitorizarea acestora pentru a se asigura cercetarea judecatoreasca si finalizarea dezbaterilor în termenele rezonabile, analiza cauzelor care au dus la un procent de desfiintare a hotarârilor judecatoresti de peste 50% cu consecinte directe în sporirea numarului dosarelor de judecat si reluarea ciclului judiciar, activarea învatamântului profesional si a programelor de dezbatere a solutiilor instantelor de control judiciar pentru eliminarea repetabilitatii unor solutii gresite , anuntate în mod repetat în decursul anilor, nu au fost resimtite în calitatea actului de justitie si în judecarea cu celeritate a proceselor civile.
Oricât de bun ar fi un Cod de procedura civila, daca nu este cunoscut si respectat de catre cei chemati sa-l aplice, asa cum s-a constatat în decursul timpului, în mod deosebit în ultimii ani si daca nu se vor crea conditiile corespunzatoare personalului judecatoresc si auxiliar, cât si o buna organizare si functionare a instantelor, stradania noastra si altor specialisti va ramâne un efort zadarnic de munca si gândire .
Din pacate, modificarile si completarile aduse Codului de proceura civila,nu sunt de natura sa duca la îmbunatatirea desfasurarii procesului civil, a calitatii actului de justitie si a celeritatii în judecarea proceselor, deoarece, în mod practic, apelurile si recursurile se vor judeca doar formal si cu întârzierea datorita numarului mare al acestora, ceea ce nu va asigura o judecata "echitabila" si nici într-un termen "rezonabil" asa cum prevede art. 6 §1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului .
În încheierea succintelor noastre consideratii preliminare, aratam ca 8 curti de apel au pe raza lor de activitate arondate 2 tribunale, 4 curti de apel 3 tribunale, 2 curti de apel 4 tribunale si 1 curte de apel 5 tribunale, iar fiecare tribunal 2-7 judecatorii, respectiv 42 de tribunale si 184 de judecatorii, cea ce demonstreaza numarul mare de apeluri care va fi judecat de curtile de apel.
Curtea Suprema de Justitie va judeca recursurile declarate împotriva hotarârilor date fara drept de apel, în apel, de cele 15 curti de apel, precum si, în conditiile prevazute de lege, recursurile declarate împotriva hotarârile altor organe de jurisdictie sau cu activitate jurisdictionala, ceea ce ne scuteste de orice comentarii, cu privire la volumul de actiivitate a Curtii. De aceea, Curtea Suprema de Justitie nu va putea functiona în conditii normale, fiind de-a dreptul blocata de numarul mare al recursurilor pe care va trebui sa le judece.
Consideram ca, reglementarile juridice care au un mare impact pe plan social, economic si judiciar, ca cele în discutie, ar trebiu sa fie adoptate prin legi si nu prin ordonante, în urma unor studii aprofundate si dupa o prealabila consultare a teoreticienilor si practicienilor dreptului, asa cum se obisnuia pâna în anul 1944.
În cele ce urmeaza, vom examina modificarile si completarile aduse Codului de procedura civila prin art. II din Ordonanta de urgenta nr. 58/2003, precum si problemele pe care le ridica aplicarea acestora în practica.
2. Competenta judecatoriilor.
În urma modificarilor art. 2 pct. 1 lit. a) din Cod. proc. civ. judecatoriile vor fi competente sa judece procesele si cererile în materie comerciala al caror obiect are o valoare de pâna la 1 miliard lei inclusiv.
Competenta judecatoriilor în judecarea procesele si cererile în materie civila, a fost redusa de la valoarea de 2 miliarde lei inclusiv, la 1 miliard lei inclusiv (art. 2 pct. 1 lit. b).
Potrivit art. 1 pct. 1 Cod proc.civ. judecatoriile sunt instante cu plenitudine de competenta, judecând toate procesele si cererile, în afara de cele date prin lege în competenta altor instante, respectiv a tribunalelor, curtilor de apel si Curtii Supreme de Jusitie.
Judecatoriile sunt în continuare competente sa judece potrivit art. 1 pct. 2 Cod proc.civ. "plângerile împotriva hotarârilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu asfel de activitate, în cazurile prevazute de lege" si pct. 3 "în orice alte materii date prin lege în competenta lor".
3. Competenta tribunalelor.
În urma abrogarii punctelor 2 si 3 ale articulului 2, tribunalele vor judeca numai în prima instanta procesele si cererile date în competenta lor prin art. 2 punctul 1 din Codul de procedura civila.
Judecarea proceselor si cererilor în materie comerciala si civila a caror obiect depaseste 1 miliard lei este de competenta tribunalelor (art. 2 pct. 1 lit. a si b cod proc civ).
În urma abrogarii literei h) a punctului 1 a art.2 Cod proc.civ. si a reformularii literei f) tribunalele vor judeca în continuare, "cererile pentru încuviintarea, nulitatea sau desfacerea adoptiei".
Din competenta tribunalelor a fost scoasa judecarea cererilor privind punerea sub interdictie, declararea disparitiei si declararea mortii, precum si cererile privitoare la nulitatea casatoriei si cele pentru decaderea din drepurile parintesti (art. 2 pct. 1 lit. g si h). Evident ca, aceste cereri, sunt de competenta judecatoriilor.
În urma abrogarii pct. 2 si 3 ale art. 2 Cod proc.civ., tribunalele nu mai sunt competente sa judece apelurile declarate împotriva hotarârilor pronuntate de judecatorii în prima instanta si nici recursurile declarate împotriva hotarârilor pronuntate de judecatorii, care potrivit legii nu sunt supuse apelului.
Totusi, prin art. 81 alin. 1 din Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile gografice , judecarea apelurilor declarate împotriva hotarârilor pronuntate de comisia de reexaminare sunt de competenta Tribunalului Bucuresti.
Tot în competenta Tribunalului Bucuresti a fost data prin art. 57 alin 1 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inventii , judecarea recursurilor declarate împotriva hotarârilor Comisiei de reexaminare.
Comisiile de reexaminare fiind organe de jurisdictie administrativa, competenta de solutionare a apelurilori si respectiv a recursurilor, aratate mai sus, revine sectiei de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Bucuresti.
Din cele aratate, rezulta ca tribunalele sunt instante de exceptie în ceea ce priveste judecata în prima instanta, iar Tibunalul Bucuresti si în materia judecarii apelurilor si a recursurilor.
Tribunalele sunt competente încontinuare sa judece potrivit art. 2 pct. 4 Cod proc.civ. în orice alte materii date prin lege în competenta lor .
4. Competenta curtilor de apel.
În urma modificarilor aduse art. 3 si art. 282 alin. 1 Cod proc.civ, curtile de apel vor judeca: în prima instanta; ca instante de apel; în orice alte materii date prin lege în competenta lor.
A) Competenta în prima instanta a curtilor de apel. În prima instanta, curtile de apel vor judeca procesele si cererile în materie de contencios administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale (art. 3 pct. 1 Cod proc.civ.).
B) Competenta curtilor de apel ca instante de apel. Ca instante de apel, curtile de apel vor judeca apelurile declarate împotriva hotarârilor pronuntate în prima instanta de judecatorii si tribunale (art. 282 alin. 1 Cod proc. civ.).
Desi curtile de apel nu mai sunt competente sa judece recursurile, totusi, prin art. 81 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 se prevede ca "În termen de 15 zile de la comunicare, deciziile Tribunalului Bucuresti pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel Bucuresti".
De asemenea, prin art. 81 alin. 1 in Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi s-a dat în competenta curtilor de apel în a carei circumscriptie îsi au sediul camerele de conturi si a municipiului Bucuresti, judecarea recursurilor declarate împotriva hotarârilor pronuntate în prima si ultima instanta de colegiile de jurisdictie a camerelor de conturi judetene si a municipiului Bucuresti, precum si a încheierilor prevazute la art. 61 alin. 3 din Lege.
La fel, "Împotriva hotarârilor ponuntate în prima si ultima instanta de Colegiul jurisdictional al Curtii de Conturi, se poate face recurs la sectia de contencios administrativ a Curtii de Apel Bucuresti" (art. 81 alin. 2 din Legea nr. 94/1992).
Împotriva hotarârilor pronuntate în cauzele privind încuviintarea adoptiilor se poate face recurs potrivit art. 15 alin. 3 din Ordonanta de urgenta nr. 25/1997 cu privire la adoptie, care se va judeca de catre curtea de apel.
Curtile de apel sunt instante de drept comun în materia judecarii apelurilor si instante de exceptie în materia judectii recursurilor.
5. Competenta Curtii Supreme de Justitie.
În urma completarii art. 299 cu un nou aliniat "Recursul se solutioneaza de catre Curtea Suprema de Justitie, daca prin lege nu se prevede altfel".
Noul aliniat al art. 299 Cod proc.civ. trebuie interpretat prin raportarea acestuia la art. 299 alin. 1 Cod proc.civ, potrivit caruia sunt supuse recursului hotarârile date fara drept de apel, cele date în apel, precum si, în conditiile prevazute de lege, hotarârile altor organe jurisdictionale.
A Hotarârile date fara drept de apel.
Hotarârile date fara drept de apel, pot fi pronuntate de catre judecatorii, de tribunale si de curtile de apel.
a) Hotarârile date fara drept de apel, de catre judecatorii.
Nu sunt supuse apelului hotarârile pronuntate de judecatorii în cererile introduse pe cale principala privind pensiile de întretinere, obligatii la plata unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de pâna la 200 milioane lei inclusiv, actiunile posesorii, cele referitoare la înregistrarile în registrele de stare civila, luarea masurilor asiguratorii, precum si în alte cazuri prevazute de lege (art. 299 teza I si 2821 alin. 1 din Cod proc.civ.).
De asemenea, nu sunt supuse apelului hotarârile instantelor judecatoresti prin care se solutioneaza plângerile împotriva hotarârilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate (art. 299 alin. 1 teza a III-a si art. 2821 alin. 2 Cod proc.civ.). Potrivit art. 31 din Ordonanta nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor împotriva procesului-verbal de contraventie se poate face plângere la judecatorie, iar împotriva hotarii pronuntate de judecatorie se poate face recurs conform art. 34 alin. ultim din Ordonanta.
În afara de hotarârile date fara drept de apel, enumerate de art. 2821 alin. 1 si 2 Cod. proc.civ, judecatoriile mai pronunta si alte hotarâri fara drept de apel în caz de renuntare la însusi dreptul pretins ( art. 247 alin. 4 Cod proc.civ.) , hotarârile prin care se consfinteste învoiala partilor (art. 273 Cod proc.civ.) si hotarârile pronuntate asupra perimarii (art. 253 alin. ultim Cod proc. civ), hotarârile prin care se solutioneaza conflictele de competenta între birourile notarilor publici (art. 11 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale) , hotarârile pronuntate în urma refuzului executorului judecatoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silita (art. 53 alin. 4 in Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti) , hotarârile pronuntate în procesele si cererile în materie comerciala a caror obiect are o valoare de pâna la 1 miliard lei inclusiv ( art. 1 pct. 1 si art. 2 pct. 1 lit.a raportat la art. 7208 Cod proc.civ.).
b) Hotarârile date fara drept de apel de catre tribunale. Tribunalele pronunta unele hotarâri fara drept de apel. În acest sens exemplificam hotarârile pronuntate în materia conflictelor de munca, reglementata prin Legea nr 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, care sunt definitive (art.79 alin.1) . De asemenea, sentintele pronuntate în materia contenciosului administrativ de catre tribunale, pot fi atacate cu recurs potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ .
De asemenea, nu sunt supuse apelului hotarârile pronuntate de tribunale în procesele si cererile pe care le judeca în prima instanta în caz de renuntare la însusi dreptul pretins (art. 247 alin. 4 Cod proc.civ) , hotarârile prin care se consfinteste învoiala partilor (art. 273 Cod proc.civ), hotarârile pronuntate în conflictele de competenta (art. 22 alin. ultim Cod proc.civ), hotarârile pronuntate asupra perimarii (art. 253 alin. ultim Cod proc civ), hotarârile pronuntate în procesele si cererile în materie comerciala a caror obiect depaseste 1 miliard lei (art. 2 pct. 1 lit.a raportat la art. 7208 Cod proc.civ.).
c) Hotarârile date fara drept de apel de catre curtile de apel. Curtile de apel pronunta hotarâri fara drept de apel în procesele si cererile pe care le judeca în prima instanta în materia contenciosului administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale (art. 3 pct. 1 Cod proc.civ).
Curtile de apel mai pronunta hotarâri fara drept de apel în cazul în care în procesele si cererile pe care le judeca în prima instanta se renunta la însusi dreptul pretins(art. 247 alin4 Cod proc civ), hotarârile prin care se consfinteste învoiala partilor (art. 273 Cod proc. civ), în conflictele de competenta (art. 22 alin ultim Cod proc civ) si hotarârile pronuntate asupra perimarii (art 253 alin ultim Cod proc civ).
B Hotarârile date în apel de catre curtile de apel.
Curtea Suprema de Justitie va judeca recursurile declarate împotriva hotarârilor date în apel de catre curtile de apel, daca prin lege nu se prevede altfel (art. 299 alin. 1 teza a II-a Cod proc.civ). Asa cum am aratat deja, mai sus, unele recursuri se judeca de catre Tribunalul Bucuresti, iar unele de catre curtile de apel.
În urma modificarilor si completarilor aduse Codului de procedura civila, Curtea Suprema de Justitie este instanta de drept comun în materia judecarii recursului precum si a recursului în interesul legii.
Curtea Suprema este competenta în continuare sa judece potrivit art. 4 pct.2 Cod proc.civ. "recursurile în intresul legii" si pct. 4" în orice alte materii date prin lege în competenta sa".
6.Elementele cererii de recurs si morivarea recursului.
Prin art. 3021, introdus în Codul de procedura civila, se arata elementele pe care trebuie sa le cuprinda cererea de recurs. Astfel, potrivit acestui text,"Cererea de recurs va cuprinde urmatoarele mentiuni:
1. numele, domiciliul sau resedinta partilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, dupa caz, numarul de înmatriculare în registrul comertului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, dupa caz, codul fiscal si contul bancar. Daca recurentul locuieste în strainatate, va arata si domiciliul ales în România, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul;
2. indicarea hotarârii care se ataca;
3. motivele de legalitate pe care se întemeiaza recursul si dezvoltarea lor sau, dupa caz, mentiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;
4. semnatura".
În art. 303 alin. 3, care a fost abrogat se prevedea ca "Cererea va cuprinde aratarea motivelor de casare si dezvoltarea lor". Or, într-adevar, pe lânga aceste motive cererea de recurs trebuie sa cuprinda si celelalte elemente mentionate de art. 3021 Cod proc. civ.
Fata de faptul ca recursul este o cale extraordinara de atac, legiuitorul a prevazut prin punctul 3 obligatia recurentului de a arata în cererea de recurs motivele de legalitate pe care se întemeiaza. În acest fel, legiuitorul a îmbratisat opinia exprimata în literatura juridica, în sensul ca recursul poate fi exercitat numai pentru motive de nelegalitate, deoarece partile au avut la dispozitie o judecata în fond în fata primei instante si o rejudecare a fondului în apel, atât în fapt cât si în drept.
În cazul în care este atacata o hotarâre fara drept de apel, pe lânga, motivele prevazute de art. 304 se pot invoca si alte motive, fata de prevederile art. 3041 Cod proc. civ. potrivit caruia "Recursul declarat împotriva unei hotarâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute în art. 304, instanta putând sa examineze cauza sub toate aspectele".
Este de observat ca, motivarea recursului se poate face prin însasi cererea de recurs sau printr-un memoriu separat.
Motivarea recursului, printr-un memoriu separat trebuie sa se faca, însa, înauntrul termenului de recurs de 15 zile, care curge de la comunicarea hotarârii, chiar daca recursul s-a facut mai înainte (art. 303 alin. 1 Cod proc.civ.), sub sanctiunea nulitatii lui (art. 306 Cod proc. civ).
7. Procedura prealabila judecarii recursului.
Dupa primirea cererii de recurs si a dosarului, presedintele instantei sau presedintele sectiei, stabileste un complet format din 3 judecatori care vor decide asupra admisibilitatii în principiu a recursului (art. 308 alin. 1 Cod proc. civ). Desi, legea nu prevede, fara îndoiala ca se va stabili un termen în acest sens, pentru ca, altfel, judecata în principiu a recursului ar fi doar formala. Or, si pentru judecata în principiu a recursului, completul de judecata trebuie sa studieze cererea de recurs si dosarul.
Fata de reglementarea anterioara data prin art. 308 alin. 3 Cod proc civ care era imperativa, în noua reglementare presedintele instantei sau presedintele sectiei poate desemna un judecator pentru întocmirea unui raport asupra admisibilitatii în principiu a recursului ( art. 308 alin. 2 prima parte). La Curtea Suprema de Justitie raportul poate fi întocmit si de catre un magistrat asistent (art. 308 alin.2 partea a II-a). Din aceste prevederi rezulta ca la alte instante, care judeca recursul, raportul se va întocmi de catre un judecator. Ca urmare, se recunoaste implicit judecarea unor recursuri si de catre alte instante, asa cum, dealtfel, am aratat mai sus.
La fel ca în reglementarea de pâna acum, raportorul va verifica daca recursul îndeplineste conditiile de forma, daca motivele invocate se încadreaza în cele prevazute de art. 304 Cod proc civ. si va arata pozitia jurisprudentei si a doctrinei în probleme de drept vizând dezlegarea data prin hotarârea atacata, fara sa-si spuna parerea cu privire la modul de solutionare a recursului.
8. Judecarea admisibilitatii în principiu a recursului
Prin art. 308 Cod proc. civ, se reglementraza judecarea admisibilitatii în principiu a recursului.
Completul caruia îi este repartizat recursul se va pronunta cu privire la admisibilitatea în principiu a acestuia. Daca completul este în unanimitate de acord ca recursul nu îndeplineste cerintele de forma sau ca motivele de recurs invocate si dezvoltarea lor nu se încadreaza în cele prevazute de art. 304 Cod proc. civ, va anula sau, dupa caz, va respinge recursul printr-o decizie motivata, pronuntata fara citarea partilor, care nu este supusa nici unei cai de atac si care se comunica recurentului (art 308 alin. 4 Cod proc. civ.).
În cazul în care se apreciaza ca recursul îndeplineste cerintele de forma si ca motivele invocate si dezvoltarea lor se încadreaza în cele prevazute de art. 304 Cod proc. civ, precum si daca nu s-a întrunit unanimitatea la judecata în principiu a recursului, se pronunta, fara citarea partilor, o încheiere de admitere în principiu a recursului. Prin aceeasi încheiere se fixeaza termen de judecata în sedinta publica, dispunându-se citarea partilor si comunicarea motivelor de recurs intimatului caruia i se va pune în vedere obligatia de a depune întâmpinarea cu cel putin 5 zile înainte de termenul de judecata (art. 308 alin. ultim Cod proc.civ.). Desi textul nu prevede obligativitatea motivarii încheierii de admitere în principiu a recursului, consideram ca, aceasta trebuie motivata, pentru ca partile sa cunoasca motivul pentru care recursul a fost admis. Dealtfel orice masura sau solutie dispusa de instanta trebuie motivata.
Fara îndoiala ca este discutabila reglementarea din art. 308 alin. 4 si 5, potrivit caruia recursul poate fi anulat sau respins printr-o decizie moivata, fara citarea partilor si care nu este supusa nici unei cai de atac, deoarece, practic, recurentul este lipsit de dreptul de aparare, ne având posibilitatea sa sustina si sa dezolte motivele de recurs. La fel, este lipsit de dreptul de aparare si intimatul , în caz de admitere în principiu a recursului.
Se pune problema daca art. 308 Cod proc.civ. se aplica numai recursurilor declarate împotriva hotarârilor pronuntate în apel de catre curtile de apel, sau si recursurilor declarate împotriva hotarârilor date fara drept de apel. Fata de alin. 1 al art. 308, care nu distinge, dupa cum recursul este declarat împotriva hotarârilor pronuntate în apel sau fara drept de apel, înseamna ca în ambele cazuri se va judeca admisibilitatea în principiu a recursului. Aceasta solutie legislativa este, în mod evident, gresita pentru ca daca se respinge admiterea în principiu a recursului, practic, procesul parcurge, în asemenea cazuri, un singur grad de jurisdictie
9. Solutiile noi din recurs.
Prin noul continut al art. 312 alin. 3 Cod proc.civ., pe lânga motivele de casare prevazute de art. 304 punctele 1,2,3,4 si 5 s-au mai introdus 2 motive de casare, respectiv "în toate cazurile în care instanta a carei hotarâre este recurata va solutionat procesul fara a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotarârii nu este posibila, fiind necesara administrarea de probe noi". Desi textul nu prevede expres, este evident ca si în aceste cazuri, casarea se va face cu trimitere, dupa caz, la judecatorie sau la tribunal, daca s-a casat o hotarâre a acestor instante data fara drept de apel ori la curtea de apel daca s-a casat o hotarâre a acestei instante.
Fata de continutul art. 313 Cod proc.civ.,care prevede ca, în caz de casare, Curtea Suprema de Justitie trimite cauza spre o noua judecata instantei care a pronuntat hotarârea casata ori, atunci când interesele bunei administrari a justitiei a cer, altei instante de acelasi grad, cu exceptia cazului casarii pentru lipsa de competenta, când trimite cauza instantei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent potrivit legii, consideram ca modificarea art. 312 alin. 3 Cod proc.civ. este inutila. Chiar si fara aceasta modificare, în caz de casare, Curtea Suprema de Justitie trimitea cauza spre o noua rejudecare. În acest mod procedeaza Curtea Suprema de Justitie sub imperiul reglementarilor actuale, care dealtfel nu au fost modificate, în toate cazurile în care instanta a carei hotarâre era recurata a solutionat procesul fara a intra în cercetarea fondului . De la acesta regula s-a instituit o exceptie prin art. 314 Cod proc.civ. potrivit caruia "Curtea Suprema de Justitie hotaraste asupra fondului pricinii în toate cazurile în care caseaza hotarârea atacata numai în scopul aplicarii corecte a legii la împrejurari de fapt ce au fost pe deplin stabilite".
În ceea ce priveste al doilea motiv de casare cu trimitere "când modificarea hotarârii nu este posibila fiind necesara administrarea de probe noi", de asemenea, consideram ca în cadrul actualei reglementari data prin art. 313 Cod proc.civ. Curtea Suprema de Justitie poate pronunta o asemenea solutie. Dealtfe, în acest caz hotarârea este netemeinica, din moment ce modificarea ei nu este posibila decât prin administrarea de probe noi. Or, în asemenea situatii, cu deplin temei s-a aratat în literatura juridica ca instanta suprema, va casa hotarârea cu trimitere. Atunci când, însa, casarea se face pentru ca hotarârea atacata nu are o motivare corespunzatoare, daca solutia pe fond este justa, instanta suprema ar trebui, într-adevar, sa substitue considerentele gresite cu unele corecte.
10. Revizuirea hotarârilor.
La art. 322 Cod proc.civ. s-a introdus un nou motiv de revizuire prin punctul 9 cu urmatorul cuprins daca Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorate unei hotarâri judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei încalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotarârii pronuntate".
Prin noul motiv de revizuire se da posibilitatea persoanei careia i s-au încalcat drepturile si libertatile fundamentale sa se adreseze cu cerere de revizuire direct instantei care a pronuntat hotarârea gresita, pentru schimbarea în tot sau în parte a hotarârii, în raport de hotarârea Curtii Europeane a Drepturilor Omului. Or, pâna acum persoana a carui drepturi si libertati erau încalcate, constate printr-o hotarâre a Curtii Europeane a Drepturilor Omului, trebuia sa se adreseze procurorului general pentru promovarea unui recurs în anulare sau mistrului justitiei pentru ca acesta sa ceara procurorului general promovarea unui asemenea recurs . Dealtfel, în urma abrogarii art. 330 - 3304 în Codul de procedura civila care reglementa recursul în anulare, un asemenea recurs nu mai poate fi promovat. Prin solutia legislativa adoptata, persoana care a obtinut castig de cauza printr-o hotarâre pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului se poate adresa direct instantei pentru schimbarea hotarârii gresite. Fara îndoiala ca, instanta de revizuire este obligata sa se conformeze hotarârii pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Termenul de introducere a cererii de revizuire a hotarârii este de 3 luni de la data publicarii hotarârii Curtii Europene a Drepturilor Omului în Monitorul oficial al României, Partea I (art. 324 alin 3 Cod proc.civ.).
11. Abrogarea reglementarii recursuilui în interesul legii.
Art. 330-3304 Cod proc. civ. care reglementau, recursul în interesul legii au fosr abrogate. Într-adevar, aceasta reglementare nu se mai justiica, fata de faptul ca, în final, aproape toate hotarârile judecatoriilor, tibunalelor (cu exceptia recursurilor judecate de Tribunalul Bucuresti în materia legilor nr. 84/1998 si nr 64/1991) si a curtilor de apel (cu exceptia recursurilor în materia legilor nr. 84/1998, nr. 94/1992 si nr. 25/1997), vor putea fi supuse caii de atac a recursului, evident, daca partea doreste sa exercite aceasta cale de atac.
12. Calea de atac împotriva hotarârilor pronuntate în procesele si cererile în materie comerciala.
În reglementarea actuala art. 7208 Cod proc.civ. are urmatorul continut "Hotarârile date în prima instanta privind procesele si cererile în materie comerciala sunt executorii si sunt supuse numai recursului.
În urma modificarii art. 7208 s-a înlaturat formularea "sunt supuse numai recursului", ceea ce înseamna ca, hotarârile pronuntate în aceasta materie sunt definitive, deci fara drept de apel, situatie în care, recursul urmeaza sa fie judecat de catre Curtea Suprema de Justitie. Daca s-ar fi prevazut în text calea de atac a apelului sau faptul ca aceste hotarâri sunt supuse cailor de atac prevazute de Codul de procedura civila s-ar fi putut trage concluzia în sensul ca aceste hotarâri pot fi atacate cu apel si recurs. Fata de formularea din text nu mai încape nici un dubiu ca aceste hotarâri pot fi atacate numai cu recurs, care se va judeca de catre Curtea Suprema de Justitie. Desigur ca, si aceasta reglementare este nepotrivita, deoarece nu tine seama de complexitatea problemelor de fapt si de drept pe care le ridica în solutionare procesele si cererile în materie comerciala.
Modificarea curioasa adusa de legiuitor art. 7208 Cod proc.civ., prin înlaturarea formularii "sunt supuse numai recursului" ar putea duce la concluzia absurda, în sensul ca, hotararile pronuntate în aceasta materie nu sunt supue nici unei cai de atac, ceea ce în mod evident, nu poate fi primit, deoarec hotarârile care nu sunt supuse recursului sunt definitive ai executorii, asa cum am aratat mai sus, situatie în care pot fi atacate cu recurs.
De lege ferenda ar trebui ca împotriva hotarârilor date în materie comerciala sa se prevada posibilitatea exercitarii cailor de atac a apelului si a recursului.
De fapt, consideram ca de lege ferenda, ordonanta ar trebui modificata si completata cu privire la competenta de solutionare a apelurilor si a recursurilor.
13. Aplicarea ordonantei în timp .
Prin art. II din ordonanta au fost preluate prevederile art. 725 alin. 1-3 Cod proc.civ. situatie în care nu se ridica nici o problema în legatura cu aplicarea în timp.