Prin Ordonanta de urgenta nr.41 din 27 mai 2004 pentru modificarea si completarea Legii cadastrului si a publicitatii imobiliare nr.7/1996, activitatea de publicitate imobiliara, care era organizata, coordonata si controlata de Ministerul Justitiei, în cadrul atributiilor de administrare a justitiei, a fost preluata de Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara, aflata în subordinea Ministerului Administratiei si Internelor.
În urma noilor modificari si completari ale Legii nr.7/1996, activitatea de publicitate imobiliara a birourilor de carte funciara din cadrul judecatoriilor a trecut la birourile de carte funciara de la oficiile judetene de cadastru si publicitate imobiliara si al municipiului Bucuresti, în subordinea Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara si a Ministerului Administratiei si Internelor.
Importanta deosebita a publicitatii imobiliare pentru garantarea si apararea proprietatii imobiliare, a securitatii juridice statice si dinamice a acesteia, precum si a creditului ipotecar, au impus gasirea unor solutii legislative prin care sa se realizeze aceste deziderate.
Din pacate, de la punerea în aplicare a Legii nr.7/1996, prin Ordinul Ministrului Justitiei nr.1330/C/25.06.1999 si în special în ultimul timp, coordonarea activitatii de publicitate imobiliara a fost neglijata de conducerea Ministerului Justitiei, cât si de multe din conducerile instantelor (curti de apel, tribunale si judecatorii).
Aglomerarea excesiva de la unele birouri de carte funciara ale judecatoriilor, întârzierile în deschiderea cartilor funciare, în eliberarea certificatelor de sarcini, a extraselor de carte funciara, radierile unor notari si înscrieri în cartile funciare, etc. au fost generate de cauze obiective, cât si de cauze subiective.
Lipsa unor spatii corespunzatoare, pentru birourile de carte funciara, a dotarilor strict necesare, neinformatizarea lucrarilor, volumul mare de munca, problemele de drept si de fapt care s-au ridicat în aceasta materie, practica neunitara, schimbarea periodica a judecatorilor de la birourile de carte funciara, care dupa ce cunosteau specificul acestei activitati, erau schimbati cu altii, care, la rândul lor, dupa ce reuseau sa cunoasca aceasta activitate erau schimbati, nedegrevarea judecstorilor de carte funciars sau degrevarea într-o mics masurs de activitatea de judecats, organizarea sporadica a unor cursuri de perfectionare a judecatorilor, conducatorilor de carte funciara si a personalului de la aceste birouri, numarul redus al personalului de la birourile de carte funciara, etc. au creat o stare de lucruri inadmisibila într-o societate civilizata si organizata.
La deficientele organizatorice si functionale trebuie sa adaugam numarul mare de încheieri de respingere gresite pronuntate de judecatorii de la birourile de carte funciara, generate, uneori, de necunoasterea prevederilor legale, iar alteori de interpretarea si aplicarea gresita a acestor prevederi.
Împotriva încheierilor de respingere gresite, partile din actul notarial si notarii publici au exercitat caile de atac a apelului, iar atunci când a fost cazul si a recursului, care au fost admise în majoritatea lor de catre instantele de control judiciar, respectiv de catre tribunale si curti de apel. Aceasta a însemnat însa, pentru parti cheltuieli materiale si de timp, precum si întârziere în restabilirea drepturilor încalcate.
Importanta Legii nr.7/1996 si complexitatea problemelor care s-au ridicat si se ridica în aplicarea ei, impuneau o preocupare marita din partea conducerii Ministerului Justitiei si a conducerilor instantelor pentru formarea profesionala a judecatorilor de la birourile de carte funciara, a conducatorilor de carte funciara si a grefierilor care lucrau în cadrul acestor birouri, în vederea însusirii si aprofundarii institutiilor juridice specifice în aceasta materie. Or, si sub acest aspect a existat o preocupare slaba din partea Ministerului Justitiei, cât si a conducerilor instantelor.
Cu toate greutatile întâmpinate, la unele birouri de carte funciara, activitatea s-a desfasurat în bune conditii, în care sens, exemplificam birourile de carte funciara din cadrul Judecatoriilor Urziceni, Buftea, Oltenita, Calarasi, Giurgiu, Slobozia, s.a..
Cu parere de rau, însa, trebuie sa arat ca la unele birouri de carte funciara, activitatea de publicitate imobiliara era neglijata, lucrarile se efectuau cu întârziere si se cautau motive pentru respingerea cererilor de întabulare, în care sens exemplificam birourile de carte funciara ale judecatoriilor sectoarelor municipiului Bucuresti.
Constatând gravele deficiente de la unele birouri de carte funciara m-am implicat în activitatea acestora prin publicarea unor articole si studii în revistele de specialitate, îndeosebi în "Dreptul", cât si prin discutiile purtate cu judecatorii de carte funciara. Daca problemele de drept controversate au fost rezolvate, din pacate, problemele de organizare si functionare, în care nu puteam sa ma implic, au ramas în continuare neglijate.
Consider ca, daca se dorea, se puteau înlatura starile de lucruri negative din activitatea unor birouri de carte funciara ale judecatoriilor.
Într-adevar, starile de lucruri negative constante si perpetuate în activitatea multor birouri de carte funciara ale judecatoriilor, au impus gasirea unei solutii legislative, care ramâne de vazut daca va da în practica rezultatele scontate.
Trecerea activitatii de publicitate imobiliara la Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara, care are în structura ei oficiile judetene de cadastru si publicitate imobiliara si al municipiului Bucuresti, iar acestea din urma, birourile de carte funciara, nu poate fi motivata de reforma în justitie, ci de necesitatea îmbunatatirii activitatii de publicitate imobiliara, pe care conducerea Ministerului de Justitie si unele instante judecatoresti (curti de apel, tribunale si judecatorii) nu au facut-o si nici nu au încercat sa o faca. De fapt, este mult mai usor sa pasezi anumite activitati de mare responsabilitate, decât sa te implici în rezolvarea lor, ceea ce impune efort de munca si gândire, masuri organizatorice, disciplina, îndrumare, control, etc..
Atât specialistii, cât si cetatenii de rând, care doresc sa se creeze un sistem de publicitate imobiliara modern, la care sa aiba acces liber, nu pot accepta motivarea reformei în justitie, prin trecerea activitatii de publicitate imobiliara de la Ministerul Justitiei, însarcinat cu administrarea justitiei, cu traditie ai experienta în aceasta materie, atât în Ardeal cât si în Vechea fara, în competenta altor organe ale administratiei de stat, cu un alt obiect de activitate.
Nici motivarile din ordonanta de urgenta în discutie nu sunt credibile, prin invocarea necesitatii realizarii la termenele stabilite a angajamentelor asumate de România în perspectiva aderarii la Uniunea Europeana si a recomandarilor Bancii Mondiale, deoarece acestea puteau fi, pe deplin valabile si pentru Ministerul Justitiei.
Este surprinzator ca sub pretextul reformei în justitie se fac modificari legislative, ca cele în discutie, în loc sa se treaca la masuri de organizare si functionare, pentru înlaturarea deficientelor constatate.
Modificarile si completarile Legii nr.7/1996 trebuia sa aiba în vedere si faptul ca, cadastrul este un accesoriu al publicitatii imobiliare si nicidecum invers.
Mai mult, prin "Strategia de reforma a sistemului judiciar 2003-2007" aprobata prin Hotarârea Guvernului nr.1052 din 4 septembrie 2003, publicata în Monitorul Oficial nr.649 din 12 septembrie 2003, conducerea Ministerului de Justitie îsi propunea realizarea unui sistem modern si eficient de publicitate imobiliara la nivel national, de natura sa asigure evidenta dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile si siguranta circulatiei juridice a acestor bunuri, pentru stimularea tranzactiilor imobiliare si consolidarea garantiilor juridice a dreptului de proprietate, însa, culmea, dupa numai noua luni, Ministerul Justitiei a uitat de aceste planuri, pasând aceasta activitate la Ministerul Administratiei si Internelor.
Conducerea Ministerului Justitiei a uitat si de Memorandumul de întelegere din 10 septembrie 2002, pe care l-a încheiat cu Biroul Regal de Publicitate Imobiliara din Anglia si Tara Galilor, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, în vederea realizarii unui sistem de publicitate imobiliara eficient, care sa asigure succesul economiei de piata în România, publicat în Monitorul Oficial nr.150 din 7 martie 2003.
Daca publicitatea imobiliara ar fi fost privatizata sub îndrumarea si controlul Ministerului Justitiei, invocarea reformei în justitie putea fi explicata, în timp ce trecerea acesteia de la Ministerul Justitiei în subordinea altui organ central al administratiei de stat, respectiv la Ministerul Administratiei si Internelor, nu poate fi explicata decât prin neputinta asigurarii functionarii în conditii optime a sistemului de publicitate imobiliara în întreaga tara.
Este regretabil ca reglementarile juridice care au un mare impact pe plan social, economic si juridic ca cele în discutie, se adopts prin ordonante ale guvernului, de multe ori în graba, fara un studiu aprofundat al realitatilor din tara noastra si fara consultarea teoreticienilor si practicienilor dreptului.
Fara îndoiala ca, prin modificarile si completarile aduse Legii nr.7/1996 se urmareste îmbunatatirea sistemului de publicitate imobiliara, însa trecerea întregii activitati de publicitate imobiliara la un singur birou de carte funciara care va functiona în cadrul oficiilor judetene de cadastru si publicitate imobiliara si al municipiului Bucuresti, în locul mai multor birouri de carte funciara care functionau în circumscriptia fiecarei judecatorii, va duce la aglomerarea excesiva a singurului birou de carte funciara ce va functiona în cadrul fiecarui judet.
Existenta unui singur birou de carte funciara la oficiile judetene de cadastru si publicitate imobiliara este de natura sa duca si la îndepartarea serviciilor publice de cetateni, deoarece pentru orice problema de publicitate imobiliara, importanta sau mai putin importanta, cetatenii, deci si cei de la marginea judetului, vor trebui sa se deplaseze la birourile de carte funciara ce se afla în municipiul resedinta de judet. Potrivit noilor reglementari, activitatea de publicitate imobiliara din cadrul oficiilor de cadastru si publicitate imobiliara este în responsabilitatea unui registrator asimilat consilierului juridic. Or, fata de volumul mare al lucrarilor de la birourile de carte funciara, un singur registrator nu va putea îndeplini în conditii corespunzatoare aceste lucrari. Sustinerea noastra se întemeiaza pe faptul ca, desi, la birourile de carte funciara ale judecatoriilor erau delegati mai multi judecatori, acestia faceau cu greu fata volumului de munca si problemelor complexe pe care le aveau de rezolvat. De altfel, numarul mic al judecatorilor delegati la birourile de carte funciara, care nu puteau sa cuprinda întreaga problematica a acestora, a generat deficientele din activitatea unor birouri de carte funciara.
Exemplele de mai sus, demonstreaza ca, unele dintre modificarile si completarile aduse Legii nr.7/1996, comporta seriaose rezerve, ceea ce va impune, mai devreme sau mai târziu, reexaminarea unora dintre acestea.
Sa speram însa, ca noile birouri de carte funciara si organele în subordinea carora se afla, vor lua cele mai adecvate masuri de organizare si functionare a lor.
Trebuie sa semnalam faptul ca, daca Ministerul Justitiei va continua în acest mod sui-generis reforma în justitie sa nu ne surprinda ca va ramâne fara obiect de activitate. De altfel, sarcinile traditionale ale Ministerului Justitiei în domeniul organizarii si administrarii justitiei au fost preluate de Consiliul Superior al Magistraturii prin Legea nr.303 privind statutul magistratilor din 28 iunie 2004 si Legea nr.304 din 28 iunie 2004, privind organizarea judiciara, publicate în Monitorul Oficial nr.576 din 29 iunie 2004. Desi, prin art.5 Legea nr.304/2004, se prevede ca "Ministerul Justitiei asigura buna organizare si administrare a justitiei ca serviciu public" în lipsa unor atributii în acest sens, aceste prevederi ramân fara aplicare.