DISCUTII IN LEGATURA CU UNELE MODIFICARI SI COMPLETARI ADUSE LEGII NR. 350/2001 PRIVIND AMENAJAREA TERITORIULUI SI URBANISMUL PRIN ORDONANTA GUVERNULUI NR. 27/2008, PRECUM SI PRIN LEGEA NR. 242/2009 DE APROBARE A ACESTEIA
dr. GHEORGHE DOBRICAN
Prof. univ. - Facultatea de Drept,
Universitatea Ecologica, Bucuresti
ABSTRACT
|
The author emphasises that, despite the fact that Arts. 311 (5), 29 (2), and 46 (1) of the Land Development and Urban Planning Act 350/2001 (as amended b)' Government Ordinance 27/2008, and Act 242/2009) cIearly stipulate the obligations of public administration authorities, there are such public authorities that deliberately ignore the new legal provisions, which leads to serious cases of encroachment of the legitimate rights and interests of real estate owners (buildings and land).
|
1. Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul a fost succesiv modificata si completata.
In studiul de fata ne limitam sa formulam o discutie numai cu referire la unele dintre modificarile si completarile aduse Legii nr. 350/2001 prin Ordonanta Guvernului nr. 27/2001 aprobata - cu modificari si completari - prin Legea nr. 242/2009, in considerarea importantei acestora prin consecintele lor juridice, economice si tehnice, in dorinta unei judicioase interpretari si a unei corecte aplicari a modificarilor/completarilor amintite.
2. A) O completare deosebit de importanta si bine-venita, cu consecinte juridice, economice, sociale si tehnice pe planul amenajarii teritoriului si urbanismului, o constituie introducerea prin Legea nr. 242/2009 a alin. 5 la art. 311 din lege, cu urmatorul cuprins: "Pentru terenul trecut In intravilan in baza prevederilor Planului urbanistic general nu este necesara scoaterea din circuitul agricol".
S-ar putea obiecta ca introducerea alin. 5 la art. 311 din Legea nr. 350/2001 nu ar fi fost necesara fata de faptul ca alin. 5 al art. 92 din Legea nr. 18/1991 a Fondului funciar a fost abrogat prin Legea nr. 247/2005 (titlul IV) privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente. Alin. 5 al art. 92 din Legea nr. 18/1991 (republicata) prevedea ca "Dispozitiile alin. 4 (al art. 92 din Legea nr: 18/1991) se aplica si in cazul terenurilor agricole care au fost trecute potrivit legii in intravilanul localitatilor, in vederea realizarii constructiilor de orice fel", iar in temeiul alin. 4 al acestui articol (la care face trimitere alin. 5) dispune ca "Scoaterea definitiva din circuitul agricol si silvic a terenurilor situate in extravilanul localitatilor se face cu plata de catre persoanele fizice sau juridice solicitante a taxelor prevazute in anexele nr. 1 si nr. 2 la prezenta lege …". Asadar, in urma abrogarii alin. 5 al art. 92 din Legea nr. 18/1991, terenurile agricole introduse in intravilanul localitatilor prin Planul urbanistic general nu mai necesita scoaterea acestora din circuitul agricol.
Totusi, introducerea alin. 5 la art. 31 din Legea nr. 350/2001 este pe deplin justificata fata de faptul ca, dupa abrogarea alin. 5 al art. 92 din Legea nr. 18/1991, a fost emis Ordinul comun al ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale si ministrului administratiei si internelor nr.897/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind continutul documentatiilor referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol, care prevede, in continuare, prin art. 3, o multime de formalitati birocratice si costisitoare pentru intocmirea documentatiei in vederea obtinerii aprobarii de scoatere din circuitul agricol a terenurilor situate in intravilan, aprobate prin Planul urbanistic general sau Planul urbanistic zonal, dupa cum urmeaza: cererea pentru aprobarea scoaterii din circuitul agricol din partea beneficiarului sau a proprietarului, dupa caz; extrasul de carte funciara pentru informare si copia actului de proprietate sau alt act de detinere valabil incheiat cum ar fi contract de concesiune, arenda, inchiriere, insotit de acordul proprietarului; documentatia cadastrala; certificatul de urbanism, insotit de planul de incadrare in zona si de planul de situatie in care se evidentiaza suprafetele solicitate pentru scoaterea din circuitul agricol; avizul Administratiei Nationale a Imbunatatirilor Funciare; documentatia pentru obtinerea aprobarii de scoatere a terenurilor agricole, situate in intravilan si extraviIan, de la Directia pentru agricultura si dezvoltare rurala si avizul Oficiului de cadastru si publicitate imobiliara.
Prin art. 3 din Ordin, pentru scoaterea din circuitul agricol a terenurilor introduse in intravilan prin Planul urbanistic general se cereau aceleasi formalitati ca in cazul scoaterii din circuitul agricol a terenurilor situate in extravilan, deci repetarea formalitatilor birocratice, precum si obligarea proprietarilor de a obtine noi aprobari si avize, ceea ce contravenea spiritului si finalitatii urmarite de legiuitor prin abrogarea alin. 5 al art. 92 din Legea nr. 18/1991.
Evident ca, in urma introducerii alin. 5 la art. 31 din Legea nr. 350/2001, art. 3 din Ordin nu mai are, indiscutabil, aplicabilitate.
Cu toate acestea, in mod inadmisibil, si dupa completarea Legii nr. 350/2001 prin Legea nr. 242/2009 cu alin. 5 al art. 31 unele primarii conditioneaza eliberarea autorizatiei de construire de scoaterea din circuitul agricol a terenurilor introduse in intravilan prin Planul urbanistic general. In acest sens, s-a comunicat unei proprietare ca " ... terenul in suprafata de 31 000 mp, tarIa Il, parcela 467/16, este situat in intravilanul comunei Snagov, conform P.U.G. aprobat in baza H.C.L. nr. 29/8.06.2005, pentru obtinerea autorizatiei de construire este necesara scoaterea terenului din circuitul agricol".
In treacat, aratam ca inainte de abrogarea alin. 5 al art. 92 din Legea nr. 18/1991, eliberarea autorizatiilor de construire, de catre primarii, pentru amplasarea constructiilor pe terenurile introduse in intravilan prin Planul urbanistic general se facea numai dupa scoaterea acestora din circuitul agricol.
Pentru scoaterea din circuitul agricol a terenurilor introduse in intravilan prin Planul urbanistic general, proprietarii acestora erau obligati, pe langa intocmirea formalitatilor excesive, aratate mai sus, sa plateasca si taxele prevazute de alin. 4 al art. 92 din Legea nr. 18/1991, la care facea trimitere alin. 5 al art. 92 din Lege, calculate potrivit anexei 1 din Lege, in functie de clasa terenului agricol, iar daca se aprecia ca aceasta este mai mica decat valoarea de circulatie, taxele se calculau la valoarea stabilita prin expertiza Oficiului de Studii Pedologice Agricole.
Ingradirile inadmisibile ale dreptului de proprietate, contrare Constitutiei, ne-au determinat, inainte de abrogarea alin. 5 al art. 92 din Legea nr. 18/1991, sa ne exprimam opinia in sensul ca, indiferent de categoria de folosinta a terenurilor introduse in intravilan prin Planul urbanistic general, pe acestea se pot amplasa constructii, fara sa mai fie necesara scoaterea din circuitul agricol, deoarece, potrivit prevederilor art. 91 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, "Amplasarea noilor constructii de orice fel se face in intravilanul localitatilor", fara nicio diferentiere a terenurilor in functie de categoria de folosinta, respectiv curti, agricol, livezi, vii, pasuni, fanete etc.
B) Prin Ordonanta nr. 27/2008, aprobata prin Legea nr. 242/2009, s-a modificat alin. 2 al art. 29 din Legea nr. 350/2001, prevazandu-se ca "Certificatul de urbanism este obligatoriu pentru adjudecarea prin licitatie a lucrarilor de proiectare si de executie a lucrarilor publice, precum si pentru intocmirea documentatiilor cadastrale de comasare, respectiv de dezmembrare a bunurilor imobile in cel putin 3 parcele. In cazul vanzarii sau cumpararii de imobile certificatul de urbanism cuprinde informatii privind consecintele urbanistice ale operatiunii juridice, solicitarea certficatului de urbanism fiind in acest caz facultativa".
Dintr-o simpla comparare a textelor rezulta superioritatea noii reglementari in materia certificatului de urbanism.
Reglementarea initiala era si contradictorie, prevazand " obligativitatea certificatului de urbanism pentru legalizarea actelor de instrainare, partajare sau comasare a bunurilor imobile", dupa care, in partea a doua, se prevede ca "in cazul vanzarii sau cumpararii de imobile ... solicitarea certificatului de urbanisrn fiind in acest caz facultativa". Or, vanzarea-cumpararea este un act de instrainare.
Prin noua reglementare se inlatura inadvertentele din reglementarea initiala si in acelasi timp se prevede obligativitatea certificatului de urbanism pentru intocmirea documentatiei cadastrale in cazul comasarii, respectiv al dezmembrarii bunurilor imobile, in cel putin trei parcele. Reglementarea expresa, in sensul obligativitatii certificatului de urbanism pentru intocmirea documentatiilor cadastrale de comasare si dezmembrare a bunurilor imobile in cel putin trei parcele a fost impusa de faptul ca specialistii de cadastru autorizati nu tineau seama de prevederile Regulamentului general de urbanism, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 525/1996, republicata. Astfel, nu se respecta deschiderea pe care trebuia sa o aiba laturile la strada, suprafata loturilor, latimea drumurilor de servitute, care erau adevarate ulite, cu o singura banda de circulatie, pe care nu puteau si nu pot patrunde autovehiculcle pompierilor, salvarii, societatilor de gaze, salubritate si al altor societati de utilitate publica, lipsa accesului la calea publica, nu se aratau zonele de protectie etc. Toate acestea ne-au determinat sa propunem de lege ferenda o reglementare asemanatoare cu cea infaptuita prin Ordonanta Guvernului nr. 27/2008 in sensul ca "La Intocmirea documentatiilor cadastrale avand ca obiect imparteli ori comasari de parcele, precum si constituirea unui drum de servitute, se va solicita, in mod obligatoriu, certificatul de urbanism ale carui cerinte vor fi respectate".
S-ar putea obiecta ca reglementarea din alin. 2 al art. 29 din Legea nr. 350/2001 ar fi paralela si contradictorie cu cea de la lit. c, alin. 6 al art. 6 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata, potrivit careia "Certificatul de urbanism se emite si in urmatoarele situatii ... c) pentru cereri in justitie si operatiuni notariale privind circulatia imobiliara atunci cand operatiunile respective au ca obiect imparteli ori comasari de parcele solicitate in scopul realizarii de lucrari de constructii, precum si constituirea unei servituti de trecere cu privire la un imobil". Ultima parte a alin. 6 al art. 6 prevede ca "Operatiunile juridice mentionate, efectuate in lipsa certificatului de urbanism, sunt lovite de nulitate".
Reglementarea este, intr-adevar, paralela, ceea ce contravine art. 15 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, insa nu este contradictorie pentru ca, in timp ce prin litera c, alin. 6 al art. 6 din Legea nr. 50/1991 (republicata) se prevede obligativitatea certificatului de urbanism pentru cereri in justitie si operatiuni notariale, atunci cand operatiunile respective au ca obiect imparteli ori comasari de parcele solicitate in scopul realizarii de lucrari de constructii, prin art. 29 alin. 2 din Legea nr. 350/2001 se statorniceste obligativitatea certificatului de urbanism pentru intocmirea documentatiilor cadastrale de comasare, respectiv de dezmembrare a bunurilor imobile in cel putin trei parcele, deci, in toate cazurile de comasare si dezmembrare, in cel putin trei parcele, nu numai pentru operatiuni notariale privind circulatia imobiliara, atunci cand operatiunile respective au ca obiect imparteli ori comasari de parcele solicitate in scopul realizarii de lucrari de constructii. Or, inainte de aceasta modificare, desi comasarea ori dezmembrarea se facea de proprietari in scopul realizarii de lucrari de constructii, acestia declarau contrariul, pentru a evita prezentarea certificatului de urbanism, ceea ce avea drept consecinta nerespectarea Regulamentului general de urbanism de catre specialisti cadastrali, asa cum am aratat mai sus. Mai mult, solicitarea certificatului de urbanism in momentul efectuarii operatiunilor notariale de comasare ori dezmembrare, si nu la data intocmirii documentatiilor cadastrale, nu era de natura sa inlature deficientele acestora. In asemenea situatii, notarul public era pus in fata unui fapt implinit, putand sa autentifice actele, desi documentatiile cadastrale nu erau intocmite legal sau dimpotriva, sa refuze autentificarea, ceea ce impunea refacerea documentatiilor cadastrale si noi cheltuieli, pentru a evita ulterior refuzul eliberarii autorizatiilor de construire de catre primarii, la cererea proprietarilor. De aceea, modificarea art. 29 alin. 2 din Legea nr. 350/2001 este bine-venita, fiind de natura sa inlature cu desavarsire eludarea legii in aceasta materie.
Amintim ca Legea nr. 50/1991 a suferit, in decursul timpului si in materia certificatului de urbanism, mai multe modificari si completari. Astfel, prin Legea nr. 453/2001 alin. 6 al art. 5 (actualmente, art. 6) i s-a dat urmatorul cuprins: "Certificatul de urbanism se emite si in vederea concesionarii de terenuri, adjudecarii prin licitatie a proiectarii lucrarilor publice in faza de studii si de fezabilitate, precum si pentru cereri in justitie si operatiuni notariale privind circulatia imobiliara". In temeiul art. II alin. 2 din Legea nr. 453/2001 a fost emis Ordinul nr. 1943/2001 al ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintelor, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 care prin art. 30 alin. 3 prevedea ca "Operatiunile juridice avand ca obiect dezmembrarea prin lotizare sau imparteala, alipirea sau dezlipirea de parcele, constituirea unei servituti de trecere, precum si instrainarea unui teren destinat constructiilor se indeplinesc numai in forma autentica si cu obtinerea prealabila a certificatului de urbanism. Operatiunile juridice sus-mentionate indeplinite fara respectarea acestor prevederi sunt nule de drept".
Reglementarea data prin alin. 6 al art. 5 (actualmente, art. 6) din Legea nr. 453/2001 si art. 30 alin. 3 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 1943/2001 a format obiectul unui studiu critic prin care am aratat ca prin acestea se ingradeste dreptul de proprietate si circulatia juridica a terenurilor, opinand ca este posibila instrainarea imobilelor in lipsa certificatului de urbanism. Mai mult, aceasta reglementare era si contrara prevederilor art. 29 alin. 6, ultima parte, din Legea nr. 350/2001, care este legea-cadru in aceasta materie, potrivit careia in cazul vanzarii sau cumpararii de imobile, solicitarea certificatului de urbanism este facultativa.
La putin timp dupa propunerile formulate, prin Legea nr. 401/2003 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii a fost modificat alin. 6 al art. 5 (actualmente, art. 6) din Legea nr. 453/2001, avand continutul textului care este in vigoare si in momentul de fata. Cu toate acestea, astfel cum am mai mentionat, unele primarii aplica in continuare, in mod gresit, alin. 6 al art. 5 (actualmente, art. 6) din Legea nr. 453/2001, care a fost modificat prin Legea nr. 401/2003, precum si art. 30 alin. 3 din Ordinul nr. 1943/2001, desi acesta nu mai are aplicabilitate. Asa, spre exemplu, se comunica oficial ca "Tranzactiile de terenuri se pot face numai in baza certificatului de urbanism ce poate fi solicitat de catre cei interesati". Or, din coroborarea art. 6 alin. 6 lit. c din Legea nr. 50/1991, in forma actuala, cu art. 29 alin. 2 din Legea nr. 350/2001, asa cum a fost modificata, rezulta indubitabil ca certificatul de urbanism este obligatoriu numai pentru intocmirea documentatiilor cadastrale de comasare, respectiv de dezmembrare a bunurilor imobile in cel putin trei parcele, precum si pentru constituirea unei servituti de trecere si nicidecum pentru alte tranzactii cu terenuri.
C) Prin Ordonanta Guvernului nr. 27/2008 s-a modificat si art. 46 alin. 1 din Legea nr.350/2001 astfel: "Planul urbanistic general are atat caracter director, cat si de reglementare si reprezinta principalul instrument de planificare operationala, constituind baza legala pentru realizarea programelor si actiunilor de dezvoltare. Fiecare unitate administrativ teritoriala are obligatia sa isi intocmeasca si sa isi aprobe Planul urbanistic general, care se actualizeaza periodic la cel mult 10 ani ".
Prin textul enuntat mai sus care are o formulare tehnicista si ambigua, Planul urbanistic general este asimilat cu actele normative, avand "atat caracter director, cat si de reglementare" (s.n. - C.D.).
Faptul ca legiuitorul asimileaza Planul urbanistic general cu actele normative rezulta si din art. 46 alin. 2 din Legea nr. 350/2001, asa cum a fost modificata, potrivit caruia "Planul urbanistic general cuprinde reglementari pe termen scurt, la nivelul intregii unitati administrativ-teritoriale de baza".
Planul urbanistic general, fiind asimilat cu actele normative, avand natura unui act administrativ, este evident ca elaborarea si aprobarea acestuia trebuie sa se faca in mod obligatoriu cu respectarea ierarhiei actelor normative. In acest sens sunt prevederile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 potrivit carora "Actele normative date in executarea legilor, ordonantelor sau hotararilor guvernului se emit in limitele si potrivit normelor care le ordona ".
In literatura juridica s-a exprimat, cu deplin temei, opinia in sensul ca "Respectarea principiului legalitatii in materia adoptarii actelor administrative de catre autoritatile publice semnifica faptul ca actul administrativ trebuie sa fie conform cu Legea fundamentala, legile si celelalte acte normative".
Cu toate ca cerintele de legalitate ale actelor administrative, atat pentru cele cu caracter individual, cat si pentru cele cu caracter normativ, sunt obligatorii, totusi, in practica unor consilii locale, la elaborarea si aprobarea Planului urbanistic general nu se respecta actele normative ierarhice, respectiv Codul civil si Hotarare a Guvernului nr. 525/1996. Asa, spre exemplu, prin Hotararea Consiliului Local al orasului Buftea nr. 9/2009, s-au stabilit limitele laterale si posterioare, pentru amplasarea unei constructii, fata de proprietatea vecinului, de 3,5 m, iar frontul la strada de minimum 15 m.
Distantele de 3,5 m fata de limitele laterale si posterioare ale proprietatilor vecine, pentru amplasarea unei constructii, sunt mai mari decat cele stabilite prin art. 612 din Codul civil (cel in vigoare din 1864), potrivit caruia "Nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietatii ingradite sau neingradite a vecinului sau, de nu va fi o distanta de 19 decimetri intre zidul pe care se deschid aceste vederi si proprietatea vecina". In cazul vederilor piezise, prin art. 613 din Codul civil se prevede ca "Nimeni nu poate avea vederi piezise pe proprietatea vecinului de nu va fi o distanta de sase decimetri".
Prevederile art. 612 si art. 613 din Codul civil in vigoare sunt pe deplin aplicabile in materia stabilirii limitelor fata de hotarul despartitor ale proprietatilor invecinate. In acest sens s-a aratat ca, prin servitutea de vedere, care este cea mai intinsa din toate, se urmareste sa impiedice pe proprietarul fondului de a face cladiri sau plantatii de natura sa micsoreze libertatea si placerea vederii in detrimentul proprietarului fundului vecin". Pe aceeasi linie de gandire s-a mai aratat ca "art. 612 si art. 613 se ocupa de vederi si impune ca ele sa fie la oarecare distanta de limita proprietatii vecine, chiar daca zidul in care sunt tacute apartine in intregime proprietarului care le-a facut. Distanta la care se pot deschide vederi variaza, dupa cum vederile sunt drepte sau piezise".
In cazul servitutii de vedere, care este o servitute legala " ... legiuitorul insusi si-a asumat grija de a determina nu numai intinderea sarcinii ce urmeaza sa o suporte fondul servant, dar si modul in care acesta trebuie sa fie exercitat".
La limitele laterale si posterioare ale proprietatilor vecine, prevazute de Codul civil, face trimitere si art. 24 alin. 1 lit. a din Hotarare a Guvernului nr. 525/1996 potrivit caruia "Autorizarea executarii constructiilor este permisa numai daca respecta: a) distantele minim obligatorii fata de limitele laterale si posterioare ale parcelei, conform Codului civil ... ".
De asemenea, prin Hotararea Consiliului Local al Orasului Buftea nr. 9/2009, frontul la strada este stabilit de minimum 15 m, desi prin art. 30 alin. 2lit. a din Hotararea Guvernului nr. 525/1996 se prevede ca "Autorizarea executarii parcelarii, in baza prezentului Regulament, este permisa numai daca pentru fiecare lot in parte se respecta cumulativ urmatoarele conditii: a) frontul la strada de minimum 8 m pentru cladiri insiruite si de minimum 12 m pentru cladiri izolate sau cuplate ... ".
In orasul Buftea, ca de altfel in majoritatea localitatilor din tara, multe terenuri intravilane au frontul la strada de 12 m, situatie in care, daca se stabileste prin Planul urbanistic general un front la strada mai mare de 12 m, proprietarilor li se refuza eliberarea autorizatiei de construire cu motivarea ca "Planul urbanistic general este legea", ignorandu-se prevederile din Codul civil si din Hotararea Guvernului nr. 525/1996. In acest fel, este evidenta folosirea nerationala a terenurilor, diminuarea valorii lor si lipsirea de utilitate economica.
La fel, prin impunerea limitelor laterale si posterioare, fata de proprietatile vecinilor de 3,5 m sau mai mare, este imposibila construirea unor locuinte estetice si functionale prin ingustarea nejustificata a parcelelor pe care urmeaza sa se amplaseze constructii.
Chiar daca un teren are frontul la strada de 15 m, asa cum se prevede in Planul urbanistic general, aprobat prin Hotararea Consiliului Local al orasului Buftea, nu este posibila amplasarea pe acesta a unei locuinte sau a altei constructii, pentru ca prin obligarea proprietarului de a lasa o distanta de 3,5 m fata de limitele laterale, aceste distante totalizeaza 8 m. Or, pe o suprafata de teren cu o latime de 8 m, care mai ramane construibila proprietarului, acesta nu poate amplasa o locuinta functionala si estetica.
Din pacate, asemenea planuri urbanistice generale s-au elaborat si aprobat si de alte consilii locale.
Opinia noastra, cu privire la modul de elaborare a Planului urbanistic general, este pe deplin valabila si sub imperiul reglementarilor in aceasta materie dispuse prin noul Cod civil, care sunt asemanatoare cu cele din Codul civil in vigoare. Astfel, prin art. 612 din noul Cod, "distanta minima in constructii", se prevede ca "Orice constructii, lucrari sau plantatii se pot face de catre proprietarul fondului numai cu respectarea unei distante minime de 60 de cm fata de linia de hotar daca nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel incat sa nu se aduca atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanta minima se poate face prin acordul partilor exprimat printr-un inscris autentic ". Fara indoiala ca aceste prevederi vor fi aplicabile in cazul constructiilor fara fereastra de vedere, fiindca in cazul constructiilor cu fereastra de vedere vor fi aplicabile prevederile art. 615 alin. 1 si 2, din noul Cod intitulat "distanta minima pentru fereastra de vedere", potrivit caruia ,,( 1) Este obligatorie pastrarea unei distante de cel putin 2 metri intre fondul, ingradit sau neingradit, apartinand proprietarului vecin si fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrari ce ar fi orientate catre acest fond. (2) Fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrari neparalele cu linia de hotar spre fondul invecinat sunt interzise la o distanta mai mica de un metru".
Stabilirea prin Codul civil a distantei la care se poate amplasa o constructie, de la hotarul despartitor al proprietatii vecine, precum si a frontului la strada prin Hotararea Guvernului nr. 525/2006 (republicata) constituie limitari rationale ale dreptului de proprietate in sensul prevederilor art. 44 alin. 7 din Constitutia Romaniei, potrivit caruia "Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului", ce nu pot fi marite in mod arbitrar prin planurile urbanistice generale elaborate si aprobate de consiliile locale, care trebuie sa fie in concordanta cu actele normative ierarhice.
Din exemplele date mai sus, rezulta masurile abuzive, sfidatoare si dispretuitoare fata de lege, dispuse de unele autoritati ale statului, cu consecinte grave asupra drepturilor si intereselor legitime ale proprietarilor.