OBLIGATIA PASTRARII SECRETULUI PROFESIONAL DE CATRE AVOCATI, EXECUTORII JUDECATORESTI SI NOTARII PUBLICI IN RAPORT CU PREVEDERILE LEGII NR. 656/2002 PENTRU PREVENIREA SI SANCTIONAREA SPALARII BANILORI
Prof. univ. dr. GHEORGHE DOBRICAN
1. In art. 8 lit. a-d si lit. f-k din Legea nr. 656/2002 se enumera persoanele fizice si juridice care intra sub incidenta legii.
Prin art. 8 lit. e se prevede ca intra sub incidenta Legii nr. 65612002 "pesoanele fizice si juridice care acorda asistenta de specialitate juridica, notariala, contabila, financiar-bancara, cu respectarea dispozitiilor legale privind secretul profesional" .
In categoria persoanelor care acorda asistenta juridica intra avocatii si executorii judecatoresti, iar in categoria persoanelor care acorda asistenta notariala, notarii publici.
Daca se considera ca avocatii, executorii judecatoresti si notarii publici intra sub incidenta legii, fara nici o exceptie, acestia trebuie sa informeze Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, cu aspectele, datele, faptele si actele despre care au luat cunostinta in cadrul activitatii lor, care ar avea ca scop spalarea banilor.
Dimpotriva, daca se considera ca avocatii, executorii judecatoresti si notarii publici au obligatia respectarii secretului profesional, acestia nu vor informa Oficiul decat in anumite cazuri, expres prevazute de lege, in care sunt dezlegati de obligatia pastrarii secretului profesional.
Pentru motivele, nuantarile, precizarile si observatiile pe care le vom face in cele ce urmeaza, consideram ca avocatii, executorii judecatoresti si notarii publici, care au obligatia pastrarii secretului profesional, nu vor face informari decat in cazurile expres prevazute de lege, in care sunt dezlegati de obligatia pastrarii acestuia.
Din continutul art. 8 lit. e din lege rezulta ca avocatii, executorii judecatoresti si notarii publici au obligatia pastrarii secretului profesional, cu exceptia cazurilor in care sunt dezlegati de lege. De altfel, in acest sens sunt si dispozitiile privitoare la respectarea secretului profesional din Legile nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti si nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale, in cuprinsul carora este inscrisa obligatia pastrarii secretului profesional, de catre avocati, executorii judecatoresti si notarii publici.
In cazul avocatilor, prin art. 10 din Legea nr. 51/1995 se prevede ca ,,Avocatul este dator sa pastreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost incredintat, cu exceptia cazurilor prevazute expres de lege".
Legea nr. 51/19956 contine si alte prevederi de natura sa asigure respectarea secretului profesional de catre avocat. In acest sens sunt art. 33 alin. 1, potrivit caruia " ... actele si lucrarile cu caracter profesional aflate asupra avocatului sau in cabinetul sau sunt inviolabile" si art. 44 alin. 2 care prevede ca "Avocatul nu poate fi ascultat ca martor si nu poate furniza relatii nici unei autoritati sau persoane cu privire la cauza care i-a fost incredintata, decat daca are dezlegarea prealabila si scrisa din partea tuturor clientilor sai, interesati in cauza".
Pentru executorii judecatoresti, legiuitorul prevede prin art. 3 din Legea nr. 188/2000 ca "Executorul judecatoresc este obligat sa pastreze secretul informatiilor primite, cu exceptia cazurilor prevazute de lege".
In ceea ce-i priveste pe notarii publici, legiuitorul a stabilit prin art. 36 din Legea nr. 36/1996 a notarilor publici si a activitatii notariale ca "Notarii publici si personalul birourilor notariale au obligatia sa pastreze secretul profesional cu privire la actele si faptele despre care au luat cunostinta in cadrul activitatii lor, chiar si dupa incetarea functiei, cu exceptia cazurilor in care legea sau partile interesate ii elibereaza de aceasta obligatie".
In cazul executorilor judecatoresti (art. 18 din Legea nr. 188/2000) si a notarilor publici (art. 19 din Legea nr. 36/1995), obligatia pastrarii secretului profesional este inscrisa in juramantul acestora ca o datorie de onoare, credibilitate si constiinta.
Pentru asigurarea respectarii secretului profesional, prin art. 191 pct. 1 C.pr.civ. se prevede ca "Sunt scutiti de a fi martori: 1. slujitorii cultelor, medicii, moasele, farmacistii, avocatii, notarii publici si orice alti muncitori pe care legea ii obliga sa pastreze secretul cu privire la faptele incredintate lor in exercitiul indeletnicirii".
Fata de prevederile legale enuntate mai sus, cu deplin temei, legiuitorul incrimineaza divulgare a secretului profesional prin art. 196 alin. 1 din Codul penal in vigoare, potrivit caruia "Divulgarea, fara drept, a unor date, de catre acela caruia i-au fost incredintate sau de care a luat cunostinta in virtutea profesiei ori functiei, daca fapta este de natura a aduce prejudicii unei persoane, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda". La fel, in noul Cod penal care va intra in vigoare la 29 iunie 2005, se incrimineaza prin art. 214
alin. 1 infractiunea de divulgare a secretului profesional, prevazand ca "Divulgarea, fara drept, a unor date de catre acela caruia i-au fost incredintate sau de care au luat cunostinta in virtutea profesiei ori functiei, daca fapta este de natura a aduce prejudicii unei persoane, se pedepseste cu inchisoare de la 2 luni la 1 an sau cu zile-amenda".
Nerespectarea secretului profesional atrage si raspunderea disciplinara a avocatilor (art. 70 din Legea nr. 51/1995), executorilor judecatoresti (art. 44 lit. a din Legea nr. 188/2000) si notarilor publici (art. 39lit. c din Legea nr. 36/1995).
De asemenea, nerespectarea secretului profesional constituie o incalcare a normelor cu privire la deontologia profesionala. In acest sens sunt prevederile art. 2.3.1. din Codul deontologie al avocatilor din Uniunea Europeana; art. 5 din Codul deontologie al avocatului roman; art. 3 lit. d din Codul deontologie al notarilor publici din Romania; art. 7 alin. 2 din Bazele sau Principiile Fundamentale ale Sistemului Notariatului Latin.
Este de observat ca prin Legea nr. 656/2002 nu au fost abrogate prevederile din Legile nr. 51/1995, nr. 188/2000 si nr. 36/1995, privitoare la obligatia pastrarii secretului profesional, de catre avocati, executori judecatoresti si notari publici, situatie in care sunt inca in vigoare. In acest sens sunt prevederile art. 60 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative potrivit carora "Prevederile cuprinse intr-un act normativ, contrare unei noi reglementari de acelasi nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totala sau partiala". Ca urmare, prevederile legale privitoare la obligatia pastrarii secretului profesional de catre avocati, executori judecatoresti si notari publici, sunt obligatorii pentru acestia.
Infractiunea de divulgare a secretului profesional prevazuta de art. 196 alin. 1 din Codul penal, nici nu putea fi dezincriminata prin Legea nr. 656/2002, care este o lege ordinara, ci numai printr-o lege organica (art. 72 alin. 3 lit. f din Constitutia Romaniei inainte de revizuire si art. 73 alin. 2 lit. h din Constitutia Romaniei in urma revizuirii).
In reglementarea anterioara, facuta prin Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, abrogata prin Legea nr. 656/2002, in art. 8 lit. e se prevedea, fara nici o exceptie, ca "Intra sub incidenta legii ... persoanele fizice si juridice care acorda asistenta de specialitate juridica, notariala, contabila, financiar-bancara". In noua reglementare a art. 8 lit. e s-a adaugat sintagma "cu respectarea dispozitiilor legale privind secretul profesional". Or, daca legiuitorul ar fi inteles sa pastreze reglementarea anterioara, era lipsit de sens, logica si ratiune sa mai faca aceasta adaugire.
Noua reglementare data prin art. 8 lit. e din Legea nr. 656/2002 este in deplina concordanta cu Directiva nr. 97/2001/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 decembrie 2001 care a modificat Directiva nr. 91/308/CEE a Consiliului referitoare la prevenirea utilizarii sistemului financiar in scopul spalarii banilor.
In art. 6 alin. 3 si 4 al Directivei se prevede ca "In cazul notarilor si al specialistilor juridici independenti la care se face referire in art. 2a (5), statele membre pot desemna ca autoritate la care se refera paragr.1 al acestui articol, asociatia de barou sau organismul adecvat de autoreglementare a profesiunilor implicate si in astfel de cazuri se vor stabili formele adecvate de cooperare intre ei si autoritatile responsabile pentru combatere spalarii banilor (3). Statele membre nu vor fi obligate sa aplice obligatiile enuntate in paragr.1 pentru notari sau astfel de profesiuni juridice, auditori, contabili si consilieri fiscali privind informatiile pe care ei le primesc sau obtin de la client, atunci cand se stabileste pozitia legala pentru clientul lor sau cand ei efectueaza sarcinile lor de aparare sau reprezentare a clientului in sau intr-o procedura juridica, inclusiv sfatuirea privind instituirea sau evitarea procedurilor, chiar daca aceste informatii sunt obtinute sau primite inainte, in timpul sau dupa o astfel de procedura (4)". De altfel, din intreaga economie a Directivei rezulta preocuparea pentru asigurarea pastrarii secretului profesional de catre notarii publici si de catre cei care desfasoara profesiuni juridice, in care, evident, se includ avocatii si executorii judecatoresti.
Fata de continutul alin. 3 si 4 ale art. 6 din Directiva, rezulta limpede ca " ... Statele membre nu vor fi obligate sa aplice obligatiile enuntate in paragr.1 pentru notari sau alte profesii juridice ... " lasand la latitudinea legiuitorului national modul de reglementare a obligatiilor pe care le au avocatii, executorii judecatoresti si notarii publici in materia prevenirii si sanctionarii spalarii banilor. Legiuitorul nostru a ales varianta de reglementare "cu respectarea dispozitiilor legale privind secretul profesional" de catre acestia. Fara indoiala ca, daca legiuitorul ar fi dorit ca si persoanele de la art. 8 lit. e din lege sa faca informari prin rapoarte catre Oficiu, fara nici o exceptie, mentinea reglementarea veche. Cum insa legiuitorul a dorit sa asigure pastrarea secretului profesional de catre avocati, executori judecatoresti si notari publici, a adoptat forma actuala a art. 8 lit. e, in concordanta cu Directiva Parlamentului European si a Consiliului.
Faptul ca legiuitorul a inteles sa asigure, in mod constant, pastrarea secretului profesional de catre avocati, executori judecatoresti si notari publici este demonstrat si de reglementarile recente, ulterioare adoptarii Legii nr. 656/2002. In acest sens sunt prevederile art. 57 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala potrivit carora "Pot refuza sa furnizeze informatii cu privire la datele de care au luat cunostinta in exercitarea activitatii lor preotii, avocatii, notarii publici, consultantii fiscali, executorii judecatoresti, creditorii, expertii contabilii, medicii si psihoterapeutii".
Aspectele, datele, actele si faptele care constituie secret profesional pentru avocati, executori judecatoresti si notari publici sunt acelea de care au luat cunostinta in exercitarea activitatii profesionale. Chiar daca ulterior aceste aspecte, date, acte si fapte devin publice, sunt lipsite de relevanta, deoarece legiuitorul a inteles ca avocatii, executorii judecatoresti si notarii publici sa nu le faca publice, datorita increderii pe care le-o acorda cei care apeleaza la serviciile lor.
Organizarea si functionarea independenta si autonoma a profesiilor liberale de avocat (art. 1 alin. 1 din Legea nr. 51/1995), executor judecatoresc (art. 51 din Legea nr. 188/2000) si notar public (art. 3 din Legea nr. 36/1995) ii apara pe acestia de orice ingerinta din partea oricarei persoane, organizatii, autoritati sau institutii, fiind obligati sa se supuna numai legii, in indeplinirea obligatiilor profesionale.
Obligatia pastrarii secretului profesional este o problema fundamentala si principala, de natura si esenta avocatului, executorului judecatoresc si notarului public, fiind o conditie absolut necesara de exercitare a profesiei, un drept si o obligatie a acestora, impusa de lege, de deontologia profesionala, de preceptele morale si prin traditie. Chiar in vorbirea curenta prin secret profesional se intelege "informatia pe care o detine cineva gratie profesiunii sale si pe care nu are dreptul sa o divulge".
Sub imperiul reglementarii vechi, data prin Legea nr. 21/1999, care la art. 8 lit. e nu cuprindea sintagma "cu respectarea dispozitiilor legale privind secretul profesional", s-a aratat, in doctrina, ca toti cei enumerati de art. 8 din lege vor face informari Oficiuluil. Fata de noua reglementare, este evident ca o asemenea opinie nu mai are temei legal.
In urma adoptarii Legii nr. 656/2002, in doctrina, nu s-a facut nici o referire la noul continut al art. 8 lit. e prin care s-a introdus sintagma " ... cu respectarea dispozitiilor legale privind secretul profesional", lasandu-se impresia ca acest text ar fi identic cu cel din legea veche, ceea ce nu corespunde realitatii.
II. In anumite cazuri, expres prevazute de lege, asa cum vom arata in cele ce urmeaza, avocatii, executorii judecatoresti si notarii publici, sunt dezlegati de obligatia pastrarii secretului profesional.
- Un caz in care avocatii, executorii judecatoresti si notarii publici sunt dezlegati de obligatia pastrarii secretului profesional este prevazut de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 656/2002 potrivit caruia "De indata ce salariatul unei persoane juridice sau una dintre persoanele fizice prevazute la art. 8 are suspiciune (s.n.Gh. D.) ca o operatiune ce urmeaza sa fie efectuata are ca scop spalarea banilor, va informa persoana desemnata conform art. 14 alin. 1, care va sesiza imediat Oficiul National de Preverilre. si Combatere a Spalarii Banilor, denumit in continuare Oficiu. Acesta va confirma primirea sesizarii".
Este de observat ca prin alin. 6 al art. 3 din lege se prevede ca "Persoanele prevazute la art, 8 ori persoanele desemnate conform art. 14 alin. 1 vor raporta Oficiului, in cel mult 24 de ore, efectuarea operatiunilor cu sume in numerar in lei sau in valuta a caror limita minima reprezinta echivalentul in lei a 10 000 euro, indiferent daca tranzactia se realizeaza prin una sau mai multe operatiuni legate intre ele". Este evident ca acest alineat nu poate fi interpretat izolat, desprins de alin. 1, care este textul-cadru al art. 3, prin care se stabileste conditia suspiciunii pentru aplicarea lui. In caz contrar, toate tranzactiile sau operatiunile a caror limita minima reprezinta echivalentul in lei a 10 000 euro ar trebui raportate ca suspectate, ceea ce fara indoiala nu a fost intentia legiuitorului. Aceasta ar insemna, practic, sa se raporteze aproape toate tranzactiile, fara nici o justificare, desi nu exista nici o suspiciune cu privire la faptul ca prin acestea se urmareste spalarea banilor. In acest fel, s-ar face o munca si cheltuiala inutila, cu consecinte si asupra aglomerarii activitatii Oficiului, cat si a activitatii avocatilor, executorilor judecatoresti si a notarilor publici.
Pentru ca suspiciunea, care este un element subiectiv, sa fie plauzibila, se cere ca aceasta sa indeplineasca cerintele art. 2 lit. c din lege, potrivit carui "prin tranzactie suspecta se intelege operatiunea care, prin natura si caracterul neobisnuit, in raport cu activitatea clientului, trezeste suspiciunea de spalare a banilor". In lipsa acestor elemente obiective, tranzactia sau operatiunea nu poate fi apreciata de avocat, executor judecatoresc sau notar public, ca suspecta.
Pot fi apreciate ca suspecte vanzarile sau operatiunile efectuate la intervale de tip scurte cu mari diferente de pret, pretul evident disproportionat in raport de pretul pietei, cumpararea unor bunuri de mare valoare de catre persoanele care in mod oficial au venituri reduse etc.
Faptul ca operatiunea sau tranzactia trebuie sa fie suspecta, in sensul art. 2 lit. c din lege, rezulta cu claritate si din art. 15 al legii care prevede ca "Persoanele desemnate conform art. 14 alin. 1 si persoanele prevazute la art. 8 vor intocmi pentru fiecare tranzactie suspecta un raport scris, in forma stabilita de Oficiu, care va fi transmis imediat acestuia". Ca urmare, este evident ca intocmirea raportului se va face numai pentru tranzactiile sau operatiunile suspecte.
In dreptul francez avem o reglementare asemanatoare cu reglementarea din dreptul nostru, care este facuta prin Legea nr. 2004-130/2004 prin care s-a reformat statutul anumitor profesii judiciare si juridice, printre care si al notarilor, stabilind doua declaratii pe care acestia trebuie sa le faca in caz de spalare a banilor, respectiv declaratii de certitudine pe care le depun la Procurorul Republicii in caz de certitudine a originii criminale a sumelor de care iau cunostinta in indeplinirea sau consilierea operatiunilor care antreneaza transferuri de capital si declaratii privind tranzactiile suspecte TRACIN (Tratarea Informatiilor si a Actiunilor contra Circuitelor Financiare Clandestine), Serviciul Specializat al Ministerului Economiei, Finantelor si Industriei, in cazul in care tranzactiile sunt suspecte ca avand origine criminala.
- Un alt caz prin care avocatii, executorii judecatoresti si notarii publici sunt dezlegati de obligatia pastrarii secretului profesional este prevazut de art. 4, potrivit caruia "Persoanele prevazute la art. 8, care au cunostinta ca o operatiune ce urmeaza sa fie efectuata are ca scop spalarea banilor, pot sa efectueze operatiunea fara informarea prealabila a Oficiului, daca tranzactia se impune a fi efectuata imediat sau daca neefectuarea ei ar zadarnici eforturile de urmarire a beneficiarilor tranzactiei suspecte. Aceste persoane sunt obligate insa sa informeze Oficiul de indata, dar nu mai tarziu de 24 de ore, despre tranzactia efectuata, precizand si motivul pentru care nu au facut informarea, potrivit art. 3". Acest articol nu este corelat cu art. 6 alin. 2 din Legea nr. 36/1995 care prevede ca "In cazul in care actul solicitat este contrar legii si bunelor moravuri, notarul public va refuza intocmirea lui". Fara indoiala ca in acelasi mod se pune aceasta problema si in cazul avocatilor si a executorilor judecatoresti. Totusi, fata de prevederile art. 4 din lege, credem ca si in aceasta situatie avocatii, executorii judecatoresti si notarii publici sunt dezlegati de obligatia pastrarii secretului profesional.
De lege ferenda art. 4 din lege trebuie revazut, atat sub aspectul formularii, cat si al continutului.
- O alta dezlegare de obligatia pastrarii secretului profesional a avocatilor, executorilor judecatoresti si notarilor publici se face si prin art. 5 alin. 1-3 din Legea nr. 656/2002.
Potrivit art. 1-3 din Legea nr. 656/2002 "Oficiul poate cere persoanelor mentionate la art. 8, precum si institutiilor competente datele si informatiile necesare indeplinirii atributiilor stabilite de lege. Informatiile in legatura cu sesizarile primite in legatura cu art. 3 si art. 4 au caracter confidential (1). Persoanele prevazute la art. 8 vor transmite Oficiului datele si informatiile solicitate, in termen de 30 de zile de la data primirii cererii (2). Secretul profesional la care sunt tinute persoanele prevazute la art. 8 nu este opozabil Oficiului (3)". Dintr-o interpretare logico-rationala si sistematica a acestor alineate, rezulta indubitabil ca numai in cazurile in care Oficiul cere date si informatii avocatilor, executorilor
judecatoresti si notarilor publici, in legatura cu sesizarile primite, acestia sunt dezlegati de obligatia pastrarii secretului profesional si nicidecum in alte cazuri.
Alineatul 3 al art. 5 are in vedere alin. 1 si 2 ale acestui articol, pe care le succede, asigurand aplicarea acestora atunci cand Oficiul solicita date si informatii de la avocati, executori judecatoresti si notari publici.
A interpreta alin, 3 al art. 5 din lege, in sensul ca in toate cazurile avocatii, executorii judecatoresti si notarii publici sunt dezlegati de obligatia pastrarii secretului profesional, inseamna sa adaugam la lege.
In afara de cazurile aratate mai sus, avocatii, executorii judecatoresti si notarii publici nu vor face informari Oficiului. In acest sens, sunt prevederile art. 18 alin. 2 din lege potrivit carora "Persoanele prevazute la art. 8 si salariatii acestora au obligatia de a nu transmite, in afara conditiilor prevazute de lege (s.n. - Gh. D.), informatii detinute in legatura cu spalarea banilor si de a nu avertiza clientii cu privire la sesizarea Oficiului". Ca urmare, avocatii, executorii judecatoresti si notarii publici au obligatia de a nu transmite Oficiului informatii decat in cazurile si conditiile stabilite prin art. 3, art. 4 si art. 5 din Legea nr. 656/2002. Incalcarea acestor prevederi este incriminata chiar de Legea nr .. 656/2002 prin art. 24, care prevede ca "Nerespectarea obligatiilor prevazute la art. 18 constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani". Desigur ca "Transmiterea cu buna-credinta de informatii, in conformitate cu prevederile art. 3-5, de catre persoanele prevazute la art. 8 sau de catre persoanele desemnate potrivit art. 14 alin. 1, nu poate atrage raspunderea disciplinara, civila sau penala a acestora". Deci, este evident ca numai transmiterea informatiilor si a rapoartelor cu respectarea stricta a art. 3-5 din lege este apreciata de legiuitor ca de buna-credinta, exonerand pe avocat, executor judecatoresc si notar public de raspunderea disciplinara, civila sau penala.
III. Este in afara oricarei discutii faptul ca organele profesionale ale avocatilor, executorilor judecatoresti si notarilor publici nu-i pot dezlega pe acestia de obligatia pastrarii secretului profesional prin incheierea cu Oficiul a unor protocoale'",
Legea contine multe inadvertente, contradictii si confuzii, nefiind corelata cu alte reglementari tangente, ceea ce este de natura sa duca la o interpretare si aplicare gresita a acesteia.
Cu toate deficientele de redactare a legii, in urma unei examinari atente a acesteia, este posibila o interpretare si aplicare corecta, in spiritul si finalitatea urmarita de legiuitor. Asa cum bine s-a aratat " .. .in procesul interpretarii normelor juridice trebuie sa se respecte, in primul rand, natura acestei activitati, subsumata aplicarii normelor juridice, unitatea dintre litera si spiritul legii, fara exagerari de o parte sau de alta, care pot conduce la solutii dogmatice, injuste la abuz si arbitrar.
Fara sa intram in detalii, trebuie sa aratam ca insasi denumirea legii creeaza o stare de confuzie, pentru ca in realitate este vorba de "spalarea produsului infractiunii", deci a unor bani si alte bunuri obtinute prin savarsirea anumitor infractiuni, cum ar fi: traficul de stupefiante, nerespectarea regimului materialelor nucleare sau a altor materii radioactive, a materialelor explozive, falsificarea de monede sau alte valori, proxenetismul, lipsirea de libertate in mod ilegal etc. care nu au fost descoperite de organele de urmarire penala si de control in momentul savarsirii lor. Desigur ca avocatii, executorii judecatoresti si notarii publici trebuie sa-si aduca contributia la depistarea tranzactiilor si operatiunilor care au ca scop spalarea banilor, insa, asa cum am aratat si cum prevede de altfel legea " ... cu respectarea dispozitiilor legale privind secretul profesional".
Din pacate, necunoasterea temeiurilor care au determinat adoptarea Legii nr. 656/2002, mediatizarea unor cazuri izolate si tendinta de generalizare a acestora in mass-media, lipsa de informare a opiniei publice cu privire la dimensiunile acestui fenomen, precum si atmosfera creata pe aceasta tema, a generat opinia gresita, potrivit careia in urma adoptarii acesteia, avocatii, executorii judecatoresti si notarii publici sunt dezlegati de obligatia pastrarii secretului profesional in toate cazurile, fara nici o exceptie, ceea ce nu a fost in intentia legiuitorului.
Indiferent de atmosfera creata in jurul unei reglementari juridice, inclusiv a legii in discutie, consideram ca specialistii au dreptul si datoria de a-si aduce contributia la interpretarea si aplicarea corecta a acesteia, pentru ca ratiunea legii sa triumfe.
Intr-o societate democratica, civilizata si bine organizata, bazata pe statul de drept, exagerarile, excesele si presiunile in aplicarea unei legi nu au nimic comun cu dreptul si cu stiinta dreptului in general. De altfel, orice abatere de la lege da posibilitatea la o interpretare abuziva, subiectiva si arbitrara. Or, exagerarea in drept duce la totala nedreptate summum ius, summa iniuria.