Biroul Notarilor Publici Asociati
Dr. Gheorghe Dobrican,
Georgeta Dan si
Oana-Maria Dobrican

• Home
• Despre noi
• Articole
• Legislatie
• Informatii utile
• Contact

RASPUND PENAL JUDECATORII, PROCURORII, NOTARII PUBLICI, EXECUTORII JUDECATORESTI SI ALTE PERSOANE CARE DESFASOARA O ACTIVITATE DE JURISDICTIE PENTRU SOLUTIILE PRONUNTATE IN CADRUL ACESTEI ACTIVITATI?

Prof. univ. dr. GHEORGHE DOBRICAN

        Art. 278¹ introdus in Codul de procedura penala prin Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale¹ garanteaza accesul liber la justitie in materie penala, in concordanta cu art. 21 alin. 1 si 2 din Constitutie, in temeiul caruia "Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor legitime (1). Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept (2)".
         Potrivit art. 278¹ din Codul de procedura penala, "Dupa respingerea plangerii facute conform art. 275-278, impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere in termen de 20 zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si art. 278, la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta".
         Inainte de introducerea art. 278¹ in Codul de procedura penala, prin decizia Curtii Constitutionale nr. 486 din 2 decembrie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 din Codul, de procedura penala², s-a statuat ca " ... fiind vorba de acte si masuri luate de procuror in cursul procesului penal, acestea trebuie sa fie supuse nu numai controlului ierarhic, in cadrul Ministerului Public, dar si controlului din partea instantelor judecatoresti". Ca urmare, s-a retinut ca " ... dispozitiile art. 278 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care inchid calea persoanei, nemultumite de solutia data plangerii sale de catre Ministerul Public, de a se adresa justitiei".
         Inca cu multi ani in urma am propus solutia legislativa adoptata prin art. 278¹ din Codul de procedura penala, aratand ca "In ce privesc solutiile de scoatere de sub urmarire penala si neinceperea urmaririi penale dispuse de procuror, impotriva acestora, victima, denuntatorul si orice persoana interesata ar trebui sa aiba deschisa calea plangerii la instanta competenta, care in complet de judecata ar putea hotari mentinerea solutiei, sesizarea instantei pentru judecare sau restituirea pentru completarea urmaririi penale"³.
        In urma introducerii art. 278¹ in Codul de procedura penala, in doctrina s-au facut discutii cu privire la problemele procedurale pe care le ridica acest text⁴, fara referiri la problemele de drept penal substantial.
        In practica, s-a considerat ca se pot formula plangeri penale impotriva judecatorilor, procurorilor, notarilor publici, executorilor judecatoresti si altor persoane care desfasoara o activitate de jurisdictie, cu privire la solutiile pronuntate, cand persoanele vatamate si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate considera ca intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, incriminata de art. 246 din Codul penal sau neglijenta in serviciu, incriminata de art. 249 din Codul penal in vigoare. In noul Cod penal⁵, care va intra in vigoare la 29 iunie 2005, infractiunea de abuz in serviciu este incriminata de art. 315, iar infractiune a de neglijenta in serviciu de art. 319.
        Daca se admite ca impotriva persoanelor care pronunta solutii in cadrul activitatii de jurisdictie se pot face plangeri penale, inseamna, implicit, ca se pot face si plangeri in fata instantelor competente impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata a acestora potrivit art. 278¹ Cod de procedura penala.
        Pentru motivele pe care le vom arata, in cele ce urmeaza, consideram ca impotriva persoanelor care desfasoara o activitate de jurisdictie nu se pot face plangeri penale, cu privire la solutiile pe care le pronunta si, ca urmare, nici plangeri in temeiul art. 278¹ din Codul de procedura penala.
        Activitatea de jurisdictie este indeplinita de judecatori, de procurori in faza urmaririi penale, de notarii, publici in cadrul procedurilor notariale speciale necontencioase, de executorii judecatoresti si de alte persoane care indeplinesc o activitate de jurisdictie.
        Persoanele care indeplinesc o activitate de jurisdictie, in cadrul organelor din care fac parte, isi desfasoara intreaga activitate in temeiul legii, fiind obligate sa-si indeplineasca atributiile ce le revin pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronuntarea unor solutii pe care le apreciaza legale si temeinice, in raport de probele administrate, ce pot fi verificate si desfiintate prin intermediul cailor legale de atac.
        Procedurile jurisdictionale civile si penale sunt detaliat si riguros reglementate de lege, in vederea asigurarii respectarii drepturilor si intereselor legitime ale partilor, egalitatea in fata legii si a tratamentului juridic nediscriminatoriu pentru toti participantii. Desfasurarea activitatii de jurisdictie nu poate fi conceputa fara independenta si autonomia acelora care o realizeaza sau infaptuiesc. De fapt, independenta si autonomia acelora care realizeaza sau infaptuiesc jurisdictia este de esenta acesteia.
        In cazul judecatorilor, acestia sunt independenti si se supun numai legii (art. 124 alin. 3 din Constitutie si art. 1 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistratilor⁶).
        De asemenea, procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, (art. 132 alin. 1 din Constitutie si art. 5 din Legea nr. 303/2004).
        In ceea ce-i priveste pe notarii publici, acestia au, potrivit art. 3 teza a II-a din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatilor notariale⁷, " ... statutul unei functii autonome", ceea ce presupune independenta acestora fata de orice autoritate sau persoana, fiind obligati sa se supuna numai legii, in indeplinirea procedurilor notariale speciale necontencioase⁸, De aceea, am fundamentat opinia in sensul ca notarul public nu poate fi subiect activ al infractiunilor de neglijenta in serviciu sau abuz in serviciu pentru solutiile pe care le pronunta in cadrul procedurilor notariale speciale necontencioase⁹,
        La fel, potrivit art. 51 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti'¹⁰. "Executorul judecatoresc isi indeplineste atributiile cu respectarea dispozitiilor prezentei legi, a statutului profesiei si a regulamentului de aplicare a prezentei legi, precum si ale Codului de procedura civila si ale altor legi aplicabile in materie". De altfel, asa cum bine s-a aratat in literatura juridica activitatea executorilor judecatoresti este " ... o prelungire logica a actiunii civile si a jurisdictiei"¹¹.
        In reglementarea actuala mai exista si alte organe de jurisdictie sau cu activitate jurisdictionala, in cadrul carora membrii acestora solutioneaza anumite cereri, potrivit competentei, pronuntand anumite solutii. In acest sens exemplificam activitatea de jurisdictie desfasurata in materie fiscala, in materia litigiilor de munca, in materia protectiei copilului aflat in dificultate, in materia fondului funciar, in materia marcilor, inventiilor, desenelor si modelelor industriale, in materia protectiei persoanelor cu tulburari psihice, in materia publicitatii imobiliare¹² etc.
        In cadrul activitatii de jurisdictie indeplinite de organele de jurisdictie, acestea judeca cererile date in competenta lor si pronunta solutii, care sub aspectul efectelor pe care le produc, sunt asimilate cu hotararile judecatoresti¹³.
         Datorita numarului mare al organelor de jurisdictie sau cu activitate jurisdictionala, pentru a nu se "faramita unitatea jurisdictionala", atat in trecut¹⁴, cat si in prezent, solutiile pronuntate de aceste organe au fost si sunt supuse controlului judecatoresc¹⁵.
        Prin modul cum sunt reglementate procedurile jurisdictionale, judecatorii, procurorii, notarii publici, executorii judecatoresti, cat si persoanele care indeplinesc o activitate de jurisdictie, in cadrul careia pronunta o anumita solutie, au asigurata independenta si autonomia, supunandu-se numai legii si reglementarilor in materia respectiva, fiind la adapost de orice ingerinta din partea oricaror persoane, organizatii, autoritati sau institutii.
         Persoanele aratate mai sus au de rezolvat o multitudine de probleme teoretice si practice, determinate de dinamica schimbarilor ce au loc in relatiile economice si sociale. Pana la formarea unei practici unitare in problemele de drept controversate este posibil ca solutiile pe care le pronunta cei insarcinati cu atributii de jurisdictie sa difere. Or, daca acceptam opinia ca cei care pronunta anumite solutii pot fi subiecti ai infractiunilor de neglijenta in serviciu sau abuz in serviciu, inseamna ca anumite solutii pot fi apreciate in mod subiectiv, ca fiind fapte care intrunesc elementele constitutive ale acestor infractiuni. Aceasta gandire este extrem de periculoasa si daunatoare, deoarece in toate sistemele de drept modern practica judiciara si practica altor organe de jurisdictie a avut si are un rol creator in interpretarea si aplicarea legii. Asa fiind, este de-a dreptul aberant ca efortul de munca si gandire si investitia de inteligenta in dezvoltarea creatoare a dreptului sa fie caracterizate ca fapte care intrunesc elementele constitutive ale unor infractiuni.
        Mai mult, daca admitem opinia in sensul ca judecatorii, procurorii, notarii publici, executorii judecatoresti si celelalte persoane care desfasoara o activitate de jurisdictie, potrivit legii, raspund penal pentru solutiile pronuntate, inseamna ca legiuitorul le intinde o capcana, prin asigurarea independentei si autonomiei in pronuntarea solutiilor, insa dupa pronuntarea acestora le da posibilitatea celor nemultumiti sa se planga penal impotriva lor, cu privire la solutia pronuntata, afectandu-le independenta si autonomia, ceea ce este inadmisibil in conditiile unui stat de drept.
        Fata de cele aratate mai sus, fara indoiala ca nu a fost in intentia legiuitorului si nici a Curtii Constitutionale ca persoanele care desfasoara o activitate de jurisdictie sa raspunda penal pentru solutiile pe care le pronunta.
        Prin art. 278¹ din Codul de procedura penala si decizia Curtii Constitutionale nr. 486/1997 s-a urmarit asigurarea accesului liber la justitie prin posibilitatea formularii plangerii la instanta competenta, de catre persoana vatamata si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate, impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata a unor persoane carora li se imputa savarsirea unor fapte penale si nicidecum impotriva persoanelor care pronunta anumite solutii in cadrul activitatii jurisdictionale pe care o indeplinesc. De altfel, in acest sens am propus si modificarea Codului de procedura penala, neoconcepand raspunderea penala a persoanelor investite de lege cu indeplinirea unei activitati de jurisdictie, pentru solutiile pronuntate in cadrul acestei activitati¹⁶.
        Legiuitorul nici nu putea sa incrimineze ca fapta penala "solutia" pe care o pronunta cei insarcinati sa indeplineasca o activitate de jurisdictie, cat timp acestia se bucura de independenta si autonomie.
        In reglementarea noastra legislativa, cat si din alte tari, nu a fost incriminata ca fapta penala "solutia" data intr-o cerere de natura penala, civila, administrativa etc. Aceasta conceptie legislativa fireasca constituie o constanta a legiuitorului nostru, demonstrata si de reglementarile recente. In acest sens exemplificam art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 a contenciosului administrativ¹⁷ potrivit caruia "Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public". Ca urmare, cel care se considera vatamat intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim se va putea adresa instantei de contencios administrativ si nicidecum nu va putea formula plangere penala impotriva celui care a emis actul sau nu a solutionat cererea in termen legal.
        Daca persoanele care indeplinesc o activitate de jurisdictie savarsesc o fapta penala cu intentie, in legatura cu aceasta, vor raspunde penal, insa in nici un caz nu pot raspunde penal pentru solutiile pe care le pronunta.
        Prin introducerea art.278¹ in Codul de procedura penala nu a fost si nici nu putea fi, printr-o reglementare procedurala, incriminata "solutia" pronuntata de persoanele care indeplinesc o activitate de jurisdictie. Ca urmare, este de actualitate opinia exprimata anterior in doctrina, judicios argumentata, potrivit careia "Hotararile judecatoresti, respectiv actele cu caracter jurisdictional ale judecatorilor, nu pot fi considerate, asadar, elemente constitutive ale unei infractiuni pentru a atrage raspunderea penala a autorului sau a autorilor lor"¹⁸.
        In jurisprudenta s-a retinut ca hotararile judecatoresti, atat in privinta dispozitivului, cat si a considerentelor, nu pot fi criticate decat prin caile legale de atac, astfel incat o hotarare judecatoreasca nu poate fi considerata prin ea insasi o infractiune¹⁹.
        Pentru identitate de ratiune si persoanele care indeplinesc o activitate de jurisdictie, altele decat judecatorii, nu raspund penal pentru solutiile pronuntate in cadrul acestei activitati.
        Prin intermediul cailor legale de atac, pe care le pot exercita cei nemultumiti de solutiile pronuntate de organele de jurisdictie, se controleaza legalitatea si temeinicia acestora, putand fi, dupa caz, mentinute, desfiintate sau modificate. Daca se admite faptul ca impotriva persoanelor care au pronuntat solutiile se pot face plangeri penale, inseamna ca se instituie noi cai de atac, neprevazute de lege, ceea ce este inadmisibil.
        Mai mult, prin instituirea raspunderii penale in sarcina persoanelor care indeplinesc o activitate de jurisdictie, pentru solutiile pronuntate in cadrul acesteia, devenite irevocabile, se creeaza posibilitatea unui comportament abuziv al partilor de rea-credinta, precum si o insecuritate juridica, prin recurgerea la calea plangerii penale, dupa ce au fost parcurse toate caile de atac. In materie civila, cat si in materie penala, dupa epuizarea cailor legale de atac, partile nemultumite recurg in mod sicanator la calea plangerii penale impotriva celor care au pronuntat solutiile.
        Pentru inlaturarea comportamentului abuziv al partilor si a anomaliei juridice care s-a creat, plangerile penale depuse la organele de urmarire penala, impotriva persoanelor care desfasoara o activitate de jurisdictie, cu privire la solutiile pronuntate, trebuie solutionate, dupa caz, prin scoaterea de sub urmarire penala in temeiul art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit. b din Codul de procedura penala, cand s-a inceput urmarirea penala si prin neinceperea urmaririi penale potrivit art. 228 alin. 4 si 6, raportat la art. 10 lit. b din Codul de procedura penala, deoarece fapta nu este prevazuta de legea penala.

Note de subsol